Cărți, iaurt și ciocolată

Ieri am fost în orașul celei de-a doua studenții. Numai la jumătate de oră cu trenul, o rutină a ultimilor 4 ani. Am luat și fetele cu mine, de fapt ele s-au autoinvitat, căci eu aveam un scop precis și ăla fiind să mă duc la un târg de cărți și edituri. Mi-am luat niște…

Stars

(foto: Frederikke Brandt, ziarul local) Aseară a fost Ringo Starr aici peste drum de noi. În parc. Pe lângă că e un parc cu niște copaci măreți prin care veverița țopăie ca la ea acasă și câte o căprioară se mai rătăcește câteodată, mai are și o scenă mică ca un amfiteatru grecesc unde se…

Printre nisipuri

Na că a venit și vara și n-am mai scris din primăvară. Dar cine stă să scrie când afară te cheamă soarele, când ai de făcut ultimele retușuri la proiectul de final la Academia de Artă, când nu-ți mai găsești loc pentru blog printre desene, tușuri, acuarele, cărți, liliac înflorit și căpșuni, când ai o…

O expoziție fără secrete

Ieri am fost la un vernisaj inopinat la Muzeul de Artă de peste drum. Deși stau în vecinătatea lui și el e în centrul unui parc care acum începe să se umble de brândușe colorate până va deveni plin ochi, ca și cum un covor ar fi aruncat peste gazon, tot n-am mai fost la…

O seară de iarnă

În sfârșit o seara de iarnă și ce bine a picat tocmai în vacanță. Mâine cred că totul va dispărea și va fi iar uscat, dar azi mi-am amintit de iernile copilăriei când stăteam afară până târziu și nu simțeam nici frig și nici mâini înghețate și toți copiii de la bloc ne jucam în…

Bradul din ghiveci

Pe lângă bradul uzual care dă cu steaua de tavan, anul trecut am luat și unul miniatură în ghiveci, că era prea drăguț și perfect să nu îl iau când mi-a ieșit în cale într-un magazin cu tot felul de chestii fancy pentru casă. Rămurele fine și aranjate una peste alta de la mare la…

De la titluri de ziar am ajuns să mă uit și eu la funeraliile regale live pe internet. Până acum n-am citit decât articole și am fost mai neimplicată. Dar azi m-am implicat și eu în momentul istoric, că așa ceva vezi poate o dată în viață. Sau poate că măcar de două ori în…

Un bilet de negăsit

Când a sunat alarma ceasului azi dimineață am crezut că e soneria teatrului. În vis. Că acolo se petrecea acțiunea. Cumpărasem bilet, fusesem îndrumată încotro să mă așez, mi-am găsit locul și așteptam cuminte și nerăbdătoare să înceapă piesa. Care n-a mai început, sau poate că de fapt s-a jucat fără mine. În lipsa mea.…

N-am treabă cu Hallowen-ul, dar văd că pentru prima dată copiii s-au vorbit să sculpteze în dovleci. Recunosc, când am văzut ditamai bostanii mi-am dorit să fi avut și eu unul, dar mai apoi, când ei au au intrat în casă cu mâinile roșii și reci, mi-am dat seama că n-ar fi fost de mine…