Cărți, iaurt și ciocolată

Ieri am fost în orașul celei de-a doua studenții. Numai la jumătate de oră cu trenul, o rutină a ultimilor 4 ani. Am luat și fetele cu mine, de fapt ele s-au autoinvitat, căci eu aveam un scop precis și ăla fiind să mă duc la un târg de cărți și edituri. Mi-am luat niște…

Stars

(foto: Frederikke Brandt, ziarul local) Aseară a fost Ringo Starr aici peste drum de noi. În parc. Pe lângă că e un parc cu niște copaci măreți prin care veverița țopăie ca la ea acasă și câte o căprioară se mai rătăcește câteodată, mai are și o scenă mică ca un amfiteatru grecesc unde se…

Printre nisipuri

Na că a venit și vara și n-am mai scris din primăvară. Dar cine stă să scrie când afară te cheamă soarele, când ai de făcut ultimele retușuri la proiectul de final la Academia de Artă, când nu-ți mai găsești loc pentru blog printre desene, tușuri, acuarele, cărți, liliac înflorit și căpșuni, când ai o…

De Oscar?

Tanțo, ghici ce ți-am luat! Acum vezi, n-am mai uitat Și bilete-am cumpărat Pentru cinema în sat! I le flutură la nas Și-o lovește cu-al său ceas Ea frământă într-un vas Și-are-o lacrimă în glas: (Căci făcea un cozonac Pe când el, ca un gânsac A lovit-o-n ochi, buimac, De-a vărsat amoniac-) Vai, bărbate… Și-o…

O expoziție fără secrete

Ieri am fost la un vernisaj inopinat la Muzeul de Artă de peste drum. Deși stau în vecinătatea lui și el e în centrul unui parc care acum începe să se umble de brândușe colorate până va deveni plin ochi, ca și cum un covor ar fi aruncat peste gazon, tot n-am mai fost la…

O semnătură parfumată

Angela calcă apăsat Cu pașii rari, ca de bărbat Pe tocuri cui de Louboutin- Inegalabili, de bon ton! Nu ești femeie, tu, să știi, În tenișii-ăia cenușii! Înghit în gol ca de-obicei Și iar mă uit în ochii ei Dar mă lovește peste nas Fără finețe, cu-al său ceas Când își dă părul peste cap…

O seară de iarnă

În sfârșit o seara de iarnă și ce bine a picat tocmai în vacanță. Mâine cred că totul va dispărea și va fi iar uscat, dar azi mi-am amintit de iernile copilăriei când stăteam afară până târziu și nu simțeam nici frig și nici mâini înghețate și toți copiii de la bloc ne jucam în…

O zi nu prea animată

Ninge fără vlagă, ca un vals lent. Așa ca ziua de azi. Înceată, ca o secvență reluată. Ore întregi de stat în jurul unei mese ovale și mari, jumătăți de oră împărțite la 15 oameni, idei disecate și discutate de alții 6, noi și profesorii noștri de Artă, noi și proiectele noastre finale. Am desenat…

Cutia luminoasă e pregătită pe masă, artificiile bubuie și luminează în continuare de azi dimineață, homarii așteaptă să ne repezim peste ei, așadar La Mulți Ani 2018!