Bradul din ghiveci

Pe lângă bradul uzual care dă cu steaua de tavan, anul trecut am luat și unul miniatură în ghiveci, că era prea drăguț și perfect să nu îl iau când mi-a ieșit în cale într-un magazin cu tot felul de chestii fancy pentru casă. Rămurele fine și aranjate una peste alta de la mare la mic, așa cum îi stă bine unui brad de poză, indiferent de mărime. Brăduțul a fost decorat de copii cu globulețe și luminițe și și-a dus traiul cot la cot cu ăl mai mare în pace și bunăstare.

Anul ăsta bradul cel mare e și mai frumos ca cel de anul trecut- dar mi s-a spus că așa spun în fiecare an. Asta e bine, zic, înseamnă că au fost toți unul și unul! Hai să mai luăm iar unul mic, că sunt atât de drăguți și fără cusur! Și cum ideea asta mi-a venit înainte de Ajun, când desfăceam foile de varză cu o mână și făceam blat de tort cu alta iar în bucătărie era un miros îmbietor de coptură murată, i-a revenit răspunderea vikingului.

-Ce fel de brad?
-Din ăla mic, în ghiveci.
-Cât de mic?
-Uite așa (arăt un spațiu între palme pe lung).

După un timp nedefinit care mi s-a scurs tot în bucătărie, apare el cu ultimele cumpărături.
-Poftim!
O chestie verde în ghiveci se întinde spre mine. Nu știu de unde s-o încep și unde s-o termin. De jos în sus sau de la stanga la dreapta? Planta freamată în mâna lui.
-Ce e ASTA?
-E bradul. Ăla pe care l-ai vrut. În ghiveci.
Avea dreptate. Era în ghiveci. Nimic de zis.
-Dar ăla de anul trecut era așa, și așa, explic cu gesturi precipitate, gata să fac un desen, de ce nu l-oi fi făcut de la început? Mă uit la creatură și creatura se întinde spre mine iar.

-Bine, fie, de Crăciun trebuie să fiu mai bună, să primesc și bradul ăsta urât în casa mea,  declar să-mi fac curaj și întind o mâna ezitantă să apuc ghiveciul.

Apar fetele.
-Uite ce brad a cumpărat taică-tu! le bag planta sub ochi, ca să le înfricoșez și pe ele.
-Tată, e cool! zice cea mare.
-Da, tată, e super! zice și cealaltă. Apucă bradul cu încântare, îl studiază, râd și îl iau în primire. Caut un ghiveci de ceramică, ăla de plastic al bradului nu intră de tot, fetele îi încing o beteală care se potrivește de minune, îmi zic, deja parcă nu mai e așa urât. Îi atârnă globulețe de jur împrejur, caută o stea, de unde una așa de mică, răscolesc, găsesc una nefolosită vreodată. Le las și mă duc la sarmalele mele, că mi-am luat destul din timp cu arătarea.

Peste un timp intru la ele în cameră. Pe biroul de lângă ușă e o feerie. Nu-mi vine a crede ochilor și îi spun vikingului:
-Vaai, ce frumusețe, ai văzut? E mult mai frumos ca cel de anul trecut! Ăla era mic și la locul lui, unde îl puneai acolo îl găseai. Uită-te la ăsta, parcă vorbește, se mișcă, are caracter! De unde morala e că nu frumusețea contează neapărat, cât și personalitatea pe care o ai! și turui însuflețită cu vorbele.
-Iar îmi insulți bradul și-mi zici că e urât? mă întrerupe el și eu râd și el îmi povestește cum l-a ales, că parcă a auzit-o pe casieră pufnind în spatele lui, și printre hohote îmi spun că asta musai să devină o tradiție și… s-o las în seama lui.

smalltree_pe

Advertisements

2 thoughts on “Bradul din ghiveci

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s