Coșuri fără farmec

-Uite c-ai un coș! Stai așa! Mama mă împinge și mă imobilizează cu spatele în dulapul de bucătărie. Încă mai protestez, dar din ce în ce mai slab, n-are rost să mă opun că tot acolo ajung, am învățat în anii ăștia de pubertate, când coșurile înfloresc unul după altul, buchet dizgrațios pe fruntea mea. Auuu! Stai să-i iau varful! Dacă te tot miști atâta, cum vrei să-l iau? Simt unghiile cum apasă puternic, se îmbină în nenorocitul de monstru cât o bacterie, care în sfârșit explodează cam ca atunci când am vrut eu să fac frișcă bătută la mixerul electric pentru prima dată și am dat drumul vasului din mână. Două zile mai apoi încă mai găseam spumă albă prin bucătărie pe unde nici nu-mi dai dădea prin cap c-ar mai fi. Se scurge un firicel de sânge, semn că operațiunea a reușit. Era cazul cel mai fericit, pentru că mai erau și monștri în formare, atât de încăpățănați că nu se dădeau scoși cu una, cu două, și operațiunea de tortură nu se oprea decât în țipetele mele disperate, chiar soldată uneori cu fuga de la locul faptei.

-Dă cu usturoi! Era parola magică că operațiunea a avut succes și de acum nu mai trebuia decât să dau cu o jumătate de cățel, ca alicina, în contact cu pielea mea să înceapă să cicatrizeze și să țină alte bacterii deoparte, pe locul unde încă mai era de altfel, semn vizibil ceva timp de atunci încolo. Bucuria însă nu ținea mult, că alt monstru apărea ca o umflătură de cârtiță nervoasă. Dă cu usturoi, auzeam și atunci, preventiv, dar ori nu dădeam eu cum trebuie, ori uitam, ori pur și simplu cârtița nu dădea doi bani pe usturoiul meu, că își vedea în continuare de treabă și umflăturile tot apăreau pe fruntea mea și dispăreau doar stoarse precum gândacii pe care frate-miu, care încă n-ajunsese la vârsta asta a monștrilor, decât a ălora de sub pat, îi strivea pe afară ca să vadă cum  iese din ei o sevă verde-maronie.

Acu, pe vremea aia nu erau selfies. Slavă Domnului măcar pentru asta! Dar tot trebuia să ieși din casă. Sau nu? Și ce dacă băiatul ăla pe care-l placi pentru că-i așa frumos, are teniși galbeni nemaipomeniți și absolut niciun coș, și care crezi că și el te place, dar e prea timid, sau poate chiar nu te place, și te frămânți așa în fiecare lungă zi de liceu, ce dacă băiatul ăla într-o seară te strigă la fereastră, împreună cu o grămadă de alte mogâldețe indescifrabile, pentru că a avut cineva ideea să vă întâlniți cât mai mulți în seara aia și să vă simțiți și voi bine? Și e prima dată când îl vezi și pe el, că întruniri din astea au mai fost, dar el nu venea niciodată? Noroc că e relativ întuneric afară, că stai la ultimul etaj și că e prea departe de trotuarul de jos.  Îți muști limba când spui: nu pot! Și cu cât insistă ei mai tare, cu atât mai vehement refuzi și tu. Dar cu un ochi plângi și cu unul râzi, că în sfârșit e un început și va mai fi o a doua oară. Sau așa vrei să crezi, ca să nu dai buzna pe scări în jos și să apari în felul ăla. Ei pleacă, el dă cu piciorul într-o piatră, tu te întrebi dacă-i de dezamăgire sau piatra aia chiar îi era în drum și închizi fereastra ca să nu le mai auzi râsetele de voie bună. Dar tu ai două coșuri mari pe frunte și speri ca peste weekend să dispară, și ele, și mirosul tău de mujdei. N-au prea dispărut, dar nici băiatul n-a mai apărut.

Și pe vremea aia nu era nici Gerovital Stop Acnee. Că la urma urmei, dacă 90% dintre adolescenți suferă de acnee, înseamnă că nu erai tu mai cu moț coș. Sigur, băiatul ăla era unul din cei 10%. Dar să fi avut tu tratamentul de bază pentru problematica tenului gras?  Să fi avut tu gelul spumant purifiant care reduce activitatea bacteriana cu până la 90, 70%!  Cu acid salicilic care ajută la eliberarea porilor și capsule moi cu vitamina E, necesară pentru o piele sănătoasă, fără să o agreseze. Și crema gel Sebum Control ce conține Sebaryl, un astringent natural cu efect matifiant și antiiritant,care reduce cu până la 58, 24% secreția de sebum, doar cu aplicări ușoare zilnice. Sau măcar crema ultra-activă s-o fi avut în seara aia, care se aplică strict pe zonele afectate și reduce leziunile acneice inflamatorice cu până la 80%.

4185-kit-of-no-fear-2

Ia uite ce veseli sunt adolescenții ăia din imagine dacă n-au frica coșurilor și nici a usturoiului, ca strigoii! Aș fi putut și eu să fiu fata în galben. Încă mai sunt, încă nu știu dacă îmi place galbenul pur și simplu sau pentru că e imprimat în memoria mea. Dar băiatul din seara aceea n-a fost niciodată băiatul ăsta din imagine. Niciodată atât de apropiat. N-am să știu niciodată cum s-ar fi desfășurat acea noapte dacă aș fi coborât. Ba nu, dacă n-aș fi avut două coșuri uriașe fix atunci. Măcar dacă erau mai mici. Că sunt și astea pe mărimi. Și după legile nescrise ale pielii, când nu te aștepți, atunci să te aștepți.

Mda. N-a fost momentul pregătit temeinic. A fost doar așteptat temeinic. Visat, cum numai la 17 ani. Ce farmec ar fi putut avea!

Reamintit pentru Super Blog 2017.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s