Danse à Paris

moulinrouge

Embrasse-moi, dis-moi que tu m’aimes
Fais-moi danser jusqu’à ce que le temps nous reprenne
Ce qu’il a donné …

Asta cânta acum vreo două dimineți la televizorul din camera de hotel peste drum de la Pigalle cu vedere spre Sacré Coeur, o fată veselă în timp ce o altă fată dansa cu un băiat pe clădiri parisiene pe lângă Turnul Eiffel. Într-un video, dar cam așa am simțit și eu în ultimele 4 zile petrecute în Paris. Aș fi rămas acolo să mai dansez pe străzi cu un ecler de ciocolată într-o mână și macarons de la Pierre Hermé în cealaltă. Și printre tablourile lui Monet, Renoir, Picasso și dragul de Matisse. Și balerinele lui Degas. Printre sculpturile lui Brâncuși și ale lui Rodin. Și obosită de dansat să fac o pauză într-o cafenea vis-à-vis de Moulin Rouge la o măsuță din alea micuțe și atât de apropiată de cea a vecinului încât îi pot număra și frunzele din salată. Apoi să mă duc la cabaret.

Sunt obosită și doar fizic înapoi acasă. Sufletul dansează încă pe bd. Haussman, pe lângă Galeriile Lafayette, pe acolo am avut un déja-vu de București cum ploaia de toată noaptea se oprise în sfârșit, soarele dădea semne să iasă și dimineața avea un aer blând de primăvară pe care am simțit-o cu iz românesc, nu scandinav, care e puțin mai dur.

Mereu mi-e greu să mă readaptez la rutină. Aș trăi câte un an într-un loc nou, n-aș prinde rădăcini niciunde, aș fi un fluture dansator și aș zbura ușor prin lume invizibil și necunoscut până când aripile mi-ar fi atât de prăfuite de drumurile lumii și ruginite de ploile pământului încât nu s-ar mai putea ridica și s-ar usca la soare și s-ar dezintegra în pulbere suflată de vânt în toate colțurile dansate odată și sigur puțină pudră de aripi s-ar opri în pragul unei pâtisserie și patisierul o va aduna cu grijă în palmă și va crea o nouă rețetă de macaron dansant.

Scris cu gândul aiurea și pe jumătate adormit și probabil incoerent pentru Povestea Parfumată a Mirelei Pete. Cu fotografiile de la fața locului.

degas
(La Petite Danseuse de 14 ans, Degas)

renoir
(La Danse au Ville, Renoir)

macarons

Cântecul mai sus menționat, participant la Eurovizion 2017.

Advertisements

17 thoughts on “Danse à Paris

  1. Nici eu n-aș sta vreodată într-un loc, m-aș plimba pe toate caldarâmurile lumii, fumând și dansând, apoi scriind haotic despre oameni, despre clădiri, uși și ferestre. Aș avea pagini haotice scrise, mii și mii, pe care le-aș strânge la piept și, probabil, aș muri așa, cu un zâmbet împietrit pe buze, cu pașii scânteindu-mi în mine și cu scrisul…visul și iubirea….

    • Exact asa! Si poate as mai schita cate ceva din cand in cand… Si fara sa fumez :D. Desi… Am vrut sa scriu la sfarsitul zilelor, sa desenez cate ceva, însă atat de plin mi-a fost timpul ca serile eram prea epuizata si totusi atat de multumita ca nu-mi mai trebuia nimic decat sa o iau de la capat a doua zi.

  2. Ei, ce dor de Paris mi-ai stârnit, dragă Irina! În august sigur ajungem din nou pe-acolo! 😛
    Nu mă mir că nu vrei să prinzi rădăcini, eu m-am înrădăcinat în Clujul meu și nu e bine. Un artist cu fire-de-artist este acela care se mișcă, umblă, caută locuri și senzații noi, nu se îngroapă într-un singur loc, că-și pierde inspirația. E un crez, dar viața mi l-a cam dat peste cap! Circulă, umblă, nu te orpi! 😉
    Mulțumesc pentru plimbare, am furat un macaron și un ecler parizian, sunt bine dispusă. Dar n-am înțeles, momentan ești în Danemarca acum sau la București? Te pup, o zi frumoasă! 🙂

    • Am zis ca-s incoerenta, abia ce am venit vineri pe la miezul noptii. Sunt acasa in Dk, doar ca bulevardul ala francez m-a facut sa ma simt ca in Bucuresti, avea un aer asa, constructia plus vremea. A fost un moment.

      Inseamna ca in august o sa aveti o vacanta foarte chic 🙂

      Zi frumoasa si tie, chiar a venit si aici primavara enfin!

  3. Joy de vivre as numi postarea ta …
    Cine nu iubeste Parisul? De cate ori dam pe acolo îmi fac “provizi” de macarons! Nicaieri nu sunt mai bune ca cele de la “Maison Ladurée” ! Iti doresc o dupa amiaza placuta!

    • Ei vezi, deja am un motiv de reintoarcere intr-o zi, ca macaronii aia nu-i stiu. Insa si cei de la Hermé sunt atat de moi ca se topesc in gura…
      Duminica placuta si tie!

  4. De multe ori ma gandesc cum ar fi sa nu existe vreo rutina existentiala! E un cuvant pe care l-as dori anulat cu totul. Si chiar daca nu e totusi posibil, cuvintele tale m-au facut sa ma gandesc la o idee ciudata: in fiecare zi, complet aleator, 30 de minute de non rutina. Chiar daca e putin, poate fi un inceput promitator… 😀
    Mi-a placut putin iz frantuzesc si cred ca voi servi si o prajiturica, ca arata tare bine!

    O duminica frumoasa si o saptamana inspirata sa ai!

  5. Zau ca ma asteptam sa gasesc o poveste cu Gicu, cu Manda sau Filuca, care danseaza ca apucatii pe unde le vine naravu! Si mi-ai dat peste cap previziunile cu macaronii astia atit de apetisanti, cu Degas si cu un Paris care indeamna la filozofeli tacute si vis cu parfum de primavara!

    • Hahaha:))))) Mala, sigur asta ar fi fost, in rime, doar ca abia aterizata din Paris inca am mintea in slow motion, inca nu stiu ce-i cu mine pe aici, m-am gandit ca daca tot n-am scris intr-un jurnal macar sa pastrez putin din feeling’ul parizian intr-o mini capsula blogulara.

  6. citindu te si urmarindu te si stiind ca esti mama de trei copii nu s ar spune ca esti in suflet un fluture calator :). dar nu degeaba esti tu artista.
    ce fain ai descris Parisul si atmosfera lui. nu stiu cum e in realitate dar, daca ma intrebi cu adevarat, cred ca nici nu as vrrea sa il vad in realitate. imi plac prea mult povestile pe care le-am adunat in minte de la oameni ca tine si imi place sa il pastrez asa.
    auzi la ea, eclere si macarons… am dansat pe ritmuri de muzica de club in scrierea ta :).

    • Vavaly, ma bucur ca ai inteles ceva din descrierea mea asa incat sa-ti mai si placa, ca eu am scris sub un impuls de moment si foarte laconic, ca nici nu-mi puteam aduna gandurile care erau pe coclauri prin Paris. Ba ai vrea sa-l vezi in realitate, chiar si defectele palesc in fata calitatilor. Pacat ca in Ro. nu prea se mai fac eclere cu ciocolata, eu cel putin foarte rar gasesc, le-au schimbat cu cele cu vanilie si frisca si cu niscaiva glazura de ciocolata, nu stiu de ce tot ce e bun trebuie inlocuit. Cele frantuzesti sunt opulente, o nebunie de ciocolata.

  7. Atmosfera Parisului e indescriptibilă în propoziții și fraze bine organizate. Ai ales bine modul de a evoca Parisul, prin impresii fugare, opere de artă, dulciuri… Ce dor mi s-a făcut de orașul luminilor…

    Numai bine, Irina!

    • Ma bucur ca am transmis ceva, Zina, cum ziceam, eu m-am simtit total incoerenta, de parca am scris pe langa mine :D.
      Pacat ca orasul luminilor e atat de controlat zilele astea (desi necesar, dupa cum iar se vede), nu poti intra intr-un magazin mare ori muzeu ori turn fara sa treci printr-un control ca la aeroport.
      Numai bine si tie, Zina!

  8. Paris, ce oras! Mi-ar place sa il vizitez si eu, iar cu randurile scrise de tine cam asta facem, simtim Parisul, dansul localnicilor e mai molcom, dansul vizitatorilor e mai grabit, mai rapid, de parca ar putea cuprinde in el tot ceea ce e Parisul.

    Aroma, parfumul unui dans la Paris cred ca e unica(t): Sena, parfumerii, carti si anticariate, tablouri, florarii, lumini aprinse, mancare buna si deserturi pentru suflet. Pupici si reacomodare usoara!

    • Bine ai mai venit pe aici, Alexandra 🙂 Ai zis frumos cu dansul localnicilor si vizitatorilor. Si chiar eu tot intr-o miscare am fost, intre muzee, patiserii, cafenele, turn, parcuri, ca un elastic, dar nici n-am simtit decat acasa. Imbratisari :).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s