readred

Din vacanța asta de iarnă am rămas cu cititul. Mi-am cumpărat real și virtual cărți în limbile pe care le știu și mi-au tot sosit la ușă colete între sfârșit și început de an, pe care le-am deschis ca pe cutii de bomboane. Ba cu dublă bucurie știind că nu mă vor bântui niscaiva regrete după ce le-oi devora nesătulă. Citesc câte 3 cărți deodată cum nu mă pot hotărî intre ele și nici nu vreau să le înfulec pe câte una doar ca să ajung la următoarea, așa că le savurez pe unde am ocazia: în tren spre cursuri, în bucătărie când învârt cremă de ciocolată, în pat neapărat, căci ce somn e ăla fără să-ți pregătești visele?

Prima săptămână din an am citit și am văzut filme pe nerăsuflate. Deși aș fi vrut să-mi încep anul desenând, ca așa să-mi fie, n-a fost să fie. N-am avut nici chef, nici inspirație. Nici a doua zi. A treia zi îmi încolțise un gând de panică că m-a părăsit oareșce-ul talent artistic, dar mintea mi-a împins gândul ăla într-un colț de creier sub o circumvoluțiune ca un praf în ochi măturat sub covor. Ar trebui să citim pentru a da șansa sufletelor noastre de a huzuri, zicea Henry Miller și sufletul meu asta face, după carte. Levitează, se plimbă prin lumi paralele cât mintea dormitează leneșă ca o pisică greoaie pe care n-o poți urni din loc pentru că nu e în voința ei.

Ce planuri de an nou, ce rezoluții, ce vise? Cărți să am la îndemână și o să trec prin an ca gîsca prin apă, lin și fără bătaie de cap, într-o dulce amorțeală. N-am scris, n-am dat telefoane, n-am făcut urări virtuale ca în alți ani, ca un computer deconectat de la wi-fi. M-am cufundat în bula mea literară, am tras fermoarul și de atunci plutesc așa în lumea mea, de parcă ăsta ar fi anul reconectării cu mine. O să-mi scriu din când în când și sper ca scriiturile astea să ajungă și la cutia poștală a bulei mele, ca să nu uit că exist. Nu sunați. Deschid eu din când în când, când mai scot capul pentru o gură de aer. Sau mai bine, scrieți-mi. Ca să am ce citi între cărți, snack-uri între felurile principale. Sunt pantagruelică. Deja mi-e poftă de niște pagini. Mă gândesc că merg asezonate cu un vin fiert. Livre au vin, alors!

 

2 thoughts on “

  1. artistii au nevoie sa se alimenteze cu hrana spirituala, sa isi ia inspiratie din jur si din ei insisi. asa ca tu, acum , da i inainte cu cititul ca cine stie ce iese de aici :).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s