Peria

p1270542_pe

A făcut fata mea cea mare o perie la traforaj. A venit acasă cu ghiozdan în spate și perie în mână și cu mâinile înghețate. Noroc că școala e la o aruncătură de parc. Deși peria asta ar fi avut loc în ghiozdan. De anul trecut tot a muncit la ea. O întrebam:

-Ce mai faci la școală?
-O perie.
-Îhmm.
-Da, și acum îi pun părul și ia mult timp.
-Îhmm.

E cea mai frumoasă perie. N-am crezut că perie are termen de comparație sau că o să mă uit la o perie ca la altceva decât ce este. Dar asta nu e o oarecare. E prințesa perie. Lemnul e fin și-ți vine să-l mângăi de blând ce e sub degete. Părul e moale și des și probabil dacă ar spune miau în mâna mea nici nu m-aș mira prea mult. E o perie de lux, ce mai, îți vine s-o pui în vitrină și s-o mai scoți din când în când ca s-o mângâi ca pe un iepure.

Advertisements

9 thoughts on “Peria

  1. E cea mai frumoasă perie din viața fetei tale, fiindcă a făcut-o cu mâinile ei. Mare lucru, bravo lor! Și eu mai am și azi într-un colț de sertar o trăistuță cusută cu ”cruciulițe” de mine prin clasa a V-a. Țin la ea ca la ochii din cap. O să-i fac o poză… Păcat că, în școala românească, tradiționalele ore de ”Lucru manual și gospodărie” au devenit orice altceva numai asta nu! Așa se face că absolvenții de gimnaziu habar n-au să-și coasă măcar un nasture la cămașă… Iar despre mâinile lor ei cred că ar fi făcute doar pentru a butona pe telefon, tabletă, laptop.

    La mulți ani, draga mea! Să aveți cu toții un an cu sănătate și noroc!

    • Daa, și azi îmi explica cum a pus părul cu acul, că i-a luat 2 luni sa facă peria, ca a făcut câte un rând (de păr) de fiecare dată, cred că a cam obosit-o peria asta :)). Ea face traforaj, face și mijlocia, dar asta pentru că la opționalele astea îi repartizează după dorință dar și după locuri, că mijlocia preferă sticla, a fost anul trecut și speră să fie iar.
      Au făcut și croitorie, am perne pe acasă, ar trebui să adun lucrurile lor să le pun aici intr-o postare :).
      Te cred cu trăistuța, mi-amintesc și eu de cruciulițe, însă nu-mi amintesc să fi fost prea înnebunită după lucrul manual, mă înnebuneau cruciulițele și ceva mai interesant decât astea și croșetat și tricotat nu făceam, o singură dată am făcut ciocolată de casă și aia mi-a plăcut. De fapt nici profesoara nu mi-a plăcut, cred că și asta a contat.
      Multumim, la mulți ani cu sănătate și bine și vouă, Zina dragă!

      • Ooo, îmi amintesc că, în afară de cruciulițe, tricotat și croșetat, am mai învățat o mulțime de lucruri: broderie cu ”găurele”, să cos o bluză și o fustă, să gătesc niște mâncăruri și am făcut și ciocolată cu alune de pădure! Păcat că n-am păstrat rețeta! Ideea e că am învățat că, orice am deveni, e bine să fim și bune gospodine. ☺

  2. ce interesant… dar cat de util mi se pare…in felul asta invata si ei ca lucrurile se fac cu truda, cu rabdare, nu apar peste noapte. si le va prinde bine peste ani. nu stii niciodata cum te duce viata in nevoie sa stii sa iti facci singur o … perie :).
    an cu spor draga mea !

    • Valerica, scuza-ma, eu abia acum vad ca tu ai scris si 3 comentarii de-ale tale stateau ascunse :(.
      Da, si acum face ceva, dar nu-mi pot aminti deloc ce e.
      An cu spor si tie, draga mea! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s