Gri

teabi_peSunt zile în care n-am chef de nimic. Sunt zilele de toamnă cenușie, umedă și zgâlțâită de vânt. M-aș băga într-un bârlog ca ursul, cu un teanc de cărți, multe pliculețe de ceai, biscuiți și Mon Cheri, cele mai bune bomboane de ciocolată din lume, o pătură de lână și un telefon din ăla vechi cu receptor și disc, doar pentru vorbit. Și aș mai scoate capul iar odată cu ghioceii, sau chiar mai târziu, odată cu narcisele și florile de piersic. Când vor începe să bâzăie albinele.

Prin urmare, deși azi am un curs de grafică după-amiază la care m-am înscris și ține până în decembrie, deși mai am de lucrat la sculptura mea de la școală, deși m-am îmbrăcat să plec, ploaia măruntă care a început m-a făcut să nu mă mișc un centimetru în afara casei. 2 km de mers până la tren? Nu, nu am chef azi. Nici de asta, nici  de lume multă prin oraș, printre care să mă scurg și eu rapid și zgribulită. Nu am chef decât de o cană de ceai fierbinte, un pulover de lână, o muzică de radio și un desen. Fără prea multe vorbe. Și asta o să fac. Sunt o baterie fără energie. Mă încarc de la soare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s