Sâmbătă cu bronz

Dimineață cu străzi golașe, cer gri, aer umed. Tren aproape gol. La cursul de bronz, întâi vorbim prea mult. Apoi topim. Bare de bronz masiv. Trebuie o temperatura anume. De fapt nu noi topim, ci profesorii. Pare fascinant și înfricoșător ce se întâmplă în cuptor. Între timp îmbrăcăm blocurile masive din zgură și gips, înăuntrul cărora se ascund sculpturile de ceară. Le îmbrăcăm în folie de plastic, gărduț de sârmă și mantie de ghips. Pregătesc găleată de ghips după găleată. Zic că deja sunt expert. Un coleg îmi zice că acum pot să pun mâinile sau picioarele copiilor în ghips, dacă e nevoie. Râd și spun că sper să nu fie nevoie. Arăt de parcă sunt pudrată cu zahăr ca un langoș. Am ghips până la coate. În trenul de dimineață sunt artist. În trenul de întoarcere sunt muncitor.

Plouă neîncetat. Nu-i zi de stat afară, dar numai asta facem. Cărăm blocurile și mai grele într-un loc cu nisip, care să le susțină. Facem adâncituri în nisip. Eu nu car, mi le cară profesorul. Care-mi spune că încă o dată am lăsat bărbații să facă lucruri pentru mine. Ca la Ceramică, când altul a pregătit ghipsul. Ne amuzăm. Fac poze. Mă țin departe de turnatul bronzului încins. Cei care îl toarnă se pregătesc cu șorț, mască și mănuși. Bronzul e incandescent și magnetic. Nu-mi pot desprinde ochii. Sfârăie când e turnat în blocurile de ghips. Din incandescent se face roșu. Se răcește treptat.

O colegă îmi dă neașteptat o pereche de cercei. Îmi spune că ea i-a făcut și că-s cadou pentru mine. Sunt surprinsă. Ce gest încântător!

Iar topim, ca să turnăm mai apoi. E un proces de o zi întreagă. Nu mă satur să mă uit la bronz. Profesorul îmi zice că dă dependență. Îl cred.

Iese soarele. Tren spre casă. Drum spre casă. Telefonul nu mai are baterie deloc. Vântul bate precum în filmul “Unfaithful”, mă simt ca-ntr-o bulă de aer dens . Doar că Olivier Martinez n-apare de niciunde deși mă uit după el. Mă opresc la magazinul cu înghețata cea mai bună din oraș. Aleg 6 variante și continui spre casă cu părul zburătăcit în toate direcțiile. Pescăruși se învârt și țipă peste clădiri și văd jumătate de lună. Mă întreb cine-a scris povestea aia că soarele și luna nu se întâlnesc niciodată pe cer. Ba se întâlnesc bine mersi.

O ușă deschisă la o casă, o fată blondă primește două cutii de pizza. Râde cu tânărul care o livrează și mi se face dor de alte vremuri. De artă și de pizza.

Sunt aproape de casă. Magnolia e pe cale să înflorească.

bronz_pebronz6_pe

P1230963_pe

P1230965_pe

5 thoughts on “Sâmbătă cu bronz

    • Si eu astept, le-am scos din calupul de ghips si mi-am zdrelit mai toate degetele, mai trebuie curatate, indepartat bronzul in exces… Inca mai e multa munca la ele.
      Multumesc! Si tu sa porti colierul tau cu acceasi placere de fiecare data!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s