My Big Fat Romanian Wedding

logo_cropped_resized

-Tu, nu te măriți?  Vecina de palier se uită la mine cercetător și-mi caută riduri pe sub ochelari. Vecinele de pe celelalte paliere, ieșite și ele pe bancă la soare, se uită una la alta și se apropie lungindu-și gâturile spre mine.
-Nu m-a cerut nimeni, răspund cam inconștient, și gâturile ridate se apropie mai mult. Așa ceva e de neconceput la 25 de ani, le văd în priviri. Se apropie data expirării. Rămâne fată bătrână… Ce să-i faci, o să împartă cu maică-sa cabinetul de avocatură și asta e, abia avem și noi mai mulți avocați în scară să cerem consultanță gratis pe moștenirile și pământurile de la țară…

————————-
-My darling, nu crezi c-ar trebui să ne căsătorim? Devine enervant cu vizele astea și vizitele din 3 în 3 luni.
-Vrei să spui că mă ceri de nevastă?
-Ah, trebuia să mă așez în genunchi, nu-i așa?
-Lasă, că e bine, măcar nunta să fie mai romantică!
-Cum? Vă căsătoriți? Să sun la clubul nostru să vedem când au loc, zice mama soacră, și ascult liniștea, nimeni nu zice nimic.

În fața ochilor îmi apare nunta de cu 2 luni în urmă a cumnată-mii. O adunare într-o sală, fără artificii speciale, cu fundul țeapăn de atâta stat la masă. Schimonosită să înțeleg măcar două vorbe din discursurile anunțate unul după altul prin ciocnirea repetată a lingurei de pahar. Căscând de plictiseală. Învârtind furculița în pastrama de căprioară tăiată în bucățele minuscule, ca să mă țin ocupată să nu mă ia Doamne-ferește, somnul! Când s-a dat drumul la dans pe ringul îngrămădit a trebuit să-mi dezlipesc placa scaunului de sub rochie.

-Ahmm, ne-am gândit să facem nunta în România…  Noi nu suntem foarte credincioși, iar părinții ei sunt… Foarte credincioși!… și toată familia e acolo…

Mă gândesc la prima data când el a venit la ai mei. Un televizor pe hol, un televizor în sufragerie, radio-ul în bucătărie. Toate mergeau în același timp pe programe diferite. Mă adâncesc în fotoliu și nu știu dacă să mă doară capul de atâta liniște.

-Mama, mă mărit!
-Cuuum? Te măriți? Strigă în telefon, nu-mi dau seama dacă e ca să acopere zgomotul celor 2 televizoare și al radioului sau de surprindere sau ca să audă vecina prin perete.
-Vin acasă să căutăm un salon de nuntă, unul cu ring de dans generos, în primul rând. Așteaptă-mă la aeroport!

……………….
În avion am, slavă Domnului, timp să-mi adun câteva gânduri și să mi le pun pe o lista:

  • salon spațios, fără stâlpi în sală; Eu când vreau să dansez, dansez ca un titirez! Și ahhh, ce vreau să dansez! Și-apoi, nu e timp de jucat de-a v-ați ascunselea după stâlpi!
  • Bucătărie proprie. Mi-a fost cam foame la nunta cumnată-mii, nu știu dacă de plictiseală sau pentru că pastrama de căprioară a fost cam străvezie. La nunta mea o să mănânc pe săturate tot ce vreau, să am de unde alege.
  • piscină și zonă de lounge disponibile exclusiv pentru participanții la nuntă. Că mai stai pe malul apei pe un chez-longue să te mai răcorești de atâta dans. Nu eu, ceilalți. Eu când dansez, dansez ca un titirez.
  • Spațiu de cazare în incinta resortului. Normal, vin oamenii de la drum.
  • Transport gratuit sau taxi-uri pentru invitați
  • ofertă completă ultra all-inclusive. Ca să mă ocup în exclusivitate de mine și să las pe alții să se ocupe tot de mine. Ceea ce mă duce la punctul următor:
  • Toaletă special pentru mireasă. Măcar de ziua zilelor să nu mă îngrămădesc cu altele! Oare visez?
  • Posibilitatea de a asorta amenajarea la culoarea aleasă de mine. Sigur nu va fi o nuntă alba și palidă ci una modernă și elegantă!
  • Spațiu verde în fața salonului. Asta da, că m-am săturat de betoane și măcar așa să se simtă și ai lui ca acasă în țara lor verde.
  • Organizarea cununiei civile, ba chiar și a celei religioase lângă piscină. Că mă ia cu amețeală de la fumul de lumânări și nu vreau să fiu o mireasă alba ca zapada. Sau ca rochia.
  • Parcare generoasă pentru invitați. Generoasă să fie, pentru invitații câtă frunză, câtă iarbă.

Roțile avionului scapără scântei pregătite pentru aterizare. Și foc de artificii, îmi notez în grabă, și simt că am totul sub control. Mai trebuie să găsesc restaurantul (de) nuntă.  Restaurantul listei mele? Mă ia valul de căldură. Unde îl găsesc?!
Roțile avionului șcrâsnesc.

……………………………….

Salon-Toujours-l'Amour-(29)

La Salon du Mariage Toujours l’Amour invitații curg. Ăia scandinavi în negru. Ai noștri colorați de zici că-s pictați.
-Mi-ai zis că inviți doar familia! Îmi zâmbește el cam strâmb, între două clinchete de pahare de șampanie.
-Păi familia am invitat-o! Asta e toată familia! 20 de veri primari, 20 de veri secundari…
-O, Doamne! Și voi aveți doar două nivele de sunet: tare și mai tare!
-Hai să vezi felicitările! Două inimi săgetate și cu steagurile legate.
-Wow! Adică… wow! N-am cuvinte!

Preotul ne îndeasă coroanele pe cap și vikingul pare livid. Ceilalți ai lui se uită puțin stupefiați și nu înțeleg o iotă. Coroana lasă urme roșii adânci pe fruntea lui. Ne învârtim în jurul mesei. Isaie dănțuiește… Ăștia-s primii pași ca soț și soție, îi spun, și el speră că ceremonia e pe sfârșite. Îi văd în ochi.

Și mai văd și-n ochii vikingilor, atunci când întră în salon, că li se pare că pătrund într-o poveste. Baloane roz și argintii, trandafiri și frezii portocalii, scaune îmbrăcate și cu funde elegant legate, buchete colorate pe mese aranjate, de lumânărele luminate. Toate în apa azurie a piscinei reflectate.

Salon-Toujours-l'Amour-(10)

-N-am crezut că o să se mai mărite, ptiu, ptiu, spune vecina, maică-mii, și mă bucur că el nu înțelege. Nu, n-am crezut că mai vine și ziua asta. Niciodată. Mă pupă pe mine și pe el îl atinge pe păr. Păr de viking… Rămâne cu mâna în păr.
-Hai că mai avem invitați, zic, și vecinei îi cade brațul pe rochia verde lucios.

-Ai grijă de soră-mea, îi spune frate-miu, și-l privește lung în ochi. Altfel, ai de-a face cu mine! Hop și-așa!

Plutim și ne unduim peste apă ca două lebede. Dansul mirilor pe un ponton deasupra piscinei, au rămas vikingii cu gura căscată! Inclusiv al meu.

Curând românii mei vorbesc tare, gesticulează și unii deja dansează. Vikingii lui beau lângă barmanii care jonglează nonșalant și provocator cu sticlele, și-și fac curaj. Ce-o fi cu ăștia de dansează înainte de primul fel? Par a gândi, desi ei nu dansează nici măcar după al doilea fel.

-Știi că ai mei sunt vegetarieni, da?
-Vegetarieni? Întreabă mama, care prinde cuvântul din zbor. Cum vegetarieni?
-Adică nu mânâncă carne, mama, știi.
-Știu… Dar nu mănâncă carne? Muzica s-a oprit, cât să-și dreagă muzicantul vocea și să înceapă alt cântec. Niciun ochi nu clipește. Lasă… Avem berbecuț la proțap! Hop! Hop! Și-așa! Se aude promițător în difuzor. Adică-n boxa dinspre urechea mea dreaptă.

Soțul unei mătuși o ia la dans pe o blondă care mai reușește să dea un pahar peste cap înainte de asta. Se avântă la joc și joacă vikinga de-i sar pantofii stiletto din picioare. La propriu.

Salon-Toujours-l'Amour-(6)

Vikingii îs încinși în obraji. Atâta horă n-au mai făcut în viața lor! Două blonde dansează desculțe. Vikingul meu care nu dansează de fel, e schimbat între două mătuși. Mă minunez că ține ritmul.

Lumina se stinge și tortul supraetajat își face intrarea ca un mic împărat. În aplauze. E drept, e de admirat. Nunta e de-un adevărat palat. Focuri de artificii se sparg luminoase, dar mai e mult până când invitații s-or retrage pe la case. Sau pe la camerele lor din incinta Săftica Resort, să doarmă vise neîntoarse. Până a doua zi, la “ciorba de potroace”.

Taica-miu, și el între două dansuri și două pahare, filozofează în semiîntuneric: Ăți fi voi urmașii lui ăla…. Thor, cum îi zice, și noi ai lui Burebista, da’ tot din același măr ne tragem…

 

Salon-Toujours-l'Amour-(3)

Inspirat mult de realitate.

Scris pentru Spring SuperBlog2016.

 

 

 

 

 

7 thoughts on “My Big Fat Romanian Wedding

  1. Irino, mi-a placut maxim povestea nuntii tale. Eu ti-am zis! Sa nu zici ca nu ti-am zis: hai cu cartea aia odata! Nu de alta, dar ca mine vad ca mai sunt si altii care zambesc atunci cand te citesc si sincer, meriti sa fii citita. Eu una ma dau in vant dupa stilul tau minunat de vioi si haios. Te imbratisez! hop si-asa!🙂

    • Sincer, in realitate a fost si mai amuzant, in toate pozele El are o figura nedumerita de tot ce i se intampla, de aia ma amuza mereu si filmul My big fat Greek wedding, ca parca suntem noi. Dar cand scrii pt o reclama ai niste limitari, nu pot decat så ma bucur ca am reusit totusi så redau ceva din povestea reala, insa viata bate filmul😉

  2. Superb! Minunata poveste, super haios stil, m-ai facut sa zambesc si sa-mi imaginez ca-s acolo. Hai cu cartea odata! sa nu zici ca nu te-am batut la cap destul. Te imbratisez Irino…keep going! hop si-asa🙂

    • Multumesc,draga! Ma bucur mult ca-ti place så citesti ce scriu,si viceversa!si mie imi plac scrierile haioase si usor de urmarit, nu suport siropurile lungi si intortocheate:-D.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s