Poziția filmului românesc

nex

Pentru prima dată în 14-15 ani de când stau aici, am văzut la tv un film românesc. Pe canalul cultural, la filme perle, pe care le urmaresc cam toate, că așa mai văd și eu un film mai vechi, sau franțuzesc, sau iranian,etc., sau alb/negru. Când am văzut că e film românesc, să-mi sară ochii din cap de uimire. Când am văzut că e cel de care auzisem că a câștigat premiu la Berlin, să nu-mi mai intru în piele. Să vezi un film bun, fără să ai nevoie de subtitrare, asta da raritate! Am fost nițel dezamăgită că vikingul încă a găsit cartea lui mai interesantă decât un film românesc…. dar hai, treacă de la mine, mi-am zis. O să am plăcerea să-l savurez singură, fără să mă deranjeze nimeni.

E drept, nu mi-a plăcut subiectul filmului, m-a clătinat puțin de pe poziție, dar mi-am revenit repejor,e doar o capodoperă! Ceaiul, portocala, canapeaua confortabilă și să începem!

———————————————————————–

Tocmai s-a terminat. Și mi-am promis că niciodată n-o să mă mai uit la un film românesc premiat. Că l-am văzut și pe “4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, anul trecut, cumpărat online pe dvd. Doar voiam să văd și eu despre ce vorbește lumea. Și-am mai văzut și filmul ăla de “După dealuri”. Am început și “Patul lui Procust” pe youtube, dar când Dinică a început să-i bată nevestei cuie în cap, n-am mai rezistat. Era de parcă mi le bătea mie.

Nu mai știu cum se văd filmele astea de acolo, din țară. Dar știu că de aici, ca și cântecul celor de la Voltaj, se văd deprimant. Absurd. Mocirlos. Nu știu de ce iau premii. Pentru că-s tragice. Pentru că ăștia de aici nu pot înțelege ce e acolo, li se par ireale, din altă lume și atunci le dau un premiu. Să vezi filmul ăsta după toată tragedia care s-a întâmplat zilele astea în țară, e ca o confirmare. Scapă cine poate, banul le salvează pe toate, ce e viața asta decât o mare nedreptate.

Ieri, pe prima pagină a ziarului local, era poza mare a vecinului din gard cu noi. Adică noi stăm lângă o celebritate locală și nu știm? Nu. Omul, director al portului orașului, a mai ieșit la restaurant pe cheltuiala ălora. Sau și-a mai luat câte o sticlă de vin. Sau a mai folosit mașina de serviciu în scopuri personale. Chestii din astea, care i-au adus o suspendare din funcție și o poziție pe prima pagină a jurnalului. Deși altfel, omul era apreciat ca foarte eficient în job-ul lui. Asta e, să se învețe minte altădată. Adică să se învețe alții, că la el n-o să mai fie altă dată.

E drept, acolo în țară parcă e pe altă lume. Nimic nu s-a schimbat. Măcar să nu mai arătăm și la alții ! Că de aia ne arată ei pe noi cu degetul înainte și după premii. Și noi ne tot batem cuie în cap singuri. Și ne înjurăm. Parcă și înjurăturile astea devin tot mai urâte.

Mda. Trecut de miezul nopții cu poziția asta cugetând într-o rână. Noapte bună.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s