A sunrise /Un răsărit in Alicante

P1220896_pe

N-am pierdut un răsărit din zilele petrecute acolo, și deja ma culcam cu gândul la începutul zilei următoare. Niciun răsărit n-a semănat cu altul, după cum cerul avea altă înfățișare de fiecare dată, iar marea lua chipul și asemănarea lui. De la pat la perdea, câteva secunde de anticipație care se risipea odată cu voalul tras și odată cu încântarea- de cele mai multe ori, dezamăgirea- de vreo două ori, dar până și atunci era doar prima reacție, pentru că dacă nu vedeam soarele, vedeam câte o rază reflectată, câte o fâșie purpurie, suficient cât să mă întreb ce va mai urma.

Desigur, nimic nu se compară cu capul ăla perfect rotund de lavă, când scoate fruntea din apă și se apucă de pictat în stânga și-n dreapta, în sus și-n jos. Că doar, e artă exersată de milenii. Da’ tot mă gândeam să exersez și eu vreo câteva dimineți, să vedem ce iese pe-o pânză limitată de bumbac.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s