Ca un tatuaj

tattoo-quotes-we-found-loveDe dimineață,cu ochii incă întredeschiși,părul prins în codițe împletite de aseară,de fiică-mea cea mare,și pe care nu le-am mai despletit de prea mult somn,turnând cereale în castroane,fac inviorare verbală cu vikingul care pregătește pachetele școlarilor.Și la ora aia de 6.45 cea mai inviorătoare pare o discuție despre tatuaje…

Ieri,la Academia de Artă,ne-am desenat fiecare mâna din dotare.Cu niște antebraț,ca să nu pară chiar pusă acolo pe foaia de hârtie precum o frunză căzută din cer.Colega de lângă mine are niscaiva tatuaje cu flori roz,frunze și alte botanice cât am putut eu vedea- și asta după vreo lună de cursuri :Cum? N-ai văzut tatuajele mele? (stăm mai mereu una lângă alta).Nu,n-am văzut nimic,spiritul meu de observație e cam ca cel al unui elefant ce dă peste un cărăbuș.Și-i spune profesoara: Aaa,tu ai tatuaj,e nițel mai greu să observi brațul…dar ce tatuaj frumos! Cât a durat să-l faci? Vreo 2 ore,zice domnișoara.Daa,și mie îmi plac tatuajele,acum sunt la modă,nu prea mai e cool să n-ai măcar un tatuaj acolo mic…

Și cât se derulează discuția despre tatuaje mi-am dat seama cât de anticool sunt.Nu că asta ar fi de mirare,că mereu am fost așa în anumite chestiuni.Al celor cărora nu le văd rostul.De exemplu,nu beau.Spre mirarea aceleiași colege,căreia i-am declarat că eu la petrecerea de Craciun din decembrie n-o să vin,că n-o să bat drumul o oră intr-o seară de iarnă,doar ca să vin să mă uit la ceilalți cum beau (că ei asta fac pe la petrecerile astea).Cum?Tu nu bei? Ba da,din an în Paște câte o jumătate de pahar de vin roșu,că dacă beau unul întreg îmi bag creierul în ceață de Bacchus.

E de înțeles că nici nu fumez,dară.Măcar asta nu mai e cool,când îi văd pe fumători in aeroport,într-o cutiuță transparentă,cum inhalează fum concentrat de la ei și de la ceilalți,trag o gură de aer neinfestat la fel de concentrat și-i mulțumesc în gând cui a avut ideea asta de a nu ne lăsa pe noi ăștialalți să ne transformăm în pastrame afumate și expirate înainte de timp.

Prin urmare,îi povesteam vikingului despre ziua de ieri,în timp ce el întindea paté pe pâine și eu amestecam mierea în cereale.Că,zice el : Acuș o să te văd cu un tatuaj,să fii în rând cu artiștii aștia de la tine.Și zic eu: Asta n-o să vezi vreodată.În primul rând că la cât de repede mă plictisesc,ce m-aș face să mă uit zilnic la aceeași pictură? Nu-l poți da înapoi precum la H&M,unde ai drept de răzgândire și returnare a produsului timp de 30 de zile. Apoi,nu-mi place durerea ne-necesară.Nu-mi place durerea de niciun fel,dar mai ales cea ne-necesară.Și trebuie să trăiesc cu el o viață.

Am concluzionat amândoi odată,între doi biscuiți cu ciocolată :Un tatuaj e precum o căsnicie.Ne-necesar,plictisitor și dureros.Și pe viață.

Am râs în hohote și ne-am văzut în continuare de cereale și pachete cu mâncare.Te port în suflet ca un tatuaj,i-aș fi zis,dar n-o cunoaște pe Elena Gheorghe,și n-aveam timpul și energia unei lungi explicații și a unei noi conversații.Dar sunt sigură că și el la fel,fără să știe cântecul.

 

(PS: Avem și un sarcasm ne-necesar (cum zic eu),dar bun totuși la casa omului din când în când,împreună cu umorul).

 

18 thoughts on “Ca un tatuaj

  1. Ei, nu chiar sarcasm, poate doar ceva auto-ironie, numai bună pentru adusul cu picioarele pe pământ. Să fiți sănătoși, draga mea. Mi-a plăcut povestioara ta, m-am simțit bine citind-o, poate fiindcă a exprimat pe de-a-ntregul și convingerile mele.

    Numai bine, Irina !🙂

    • Zina,bine c-ai inteles ideea,ca atunci cand i-am zis vikingului c-o sa scriu pe blog despre asta-tatuaj-casnicie (si atunci mai degraba in gluma),mi-a zis sa n-o fac,ca n-o sa inteleaga lumea si o sa creada cine stie ce.De aia am si adaugat PS-ul ala,ca initial scrisesem fara.
      Multumesc! Numai bine si tie!🙂

  2. ..cu riscul să mă plictisesc, mi-as face unul pe glezna stanga, unde am semnele unei operatii nereusite. Mi-e teamă, in schimb, că mă va durea şi amân…poate-mi trece ideea. De fumat nu fumez, n-am fumat niciodata, dar fumeaza sotul meu si pentru mine, iar alcoolul e ceva ce mă insoteste uneori ..la o stare de taclale, ceva gen cocktail usor sau un pahar de prosseco, de preferat, dar merge si vin alb. Multă vreme nu am inteles de ce adora oamenii sa bea bere, mi se pare tare amara. Apoi am gustat sortimente mai dulci. Hmm, ce ”vorbăreata” sunt. Te pup.

    • Hai,poate un cocktail gen Pina Colada as mai bea si eu,dar ideea e ca macar as bea doar de as fi cu vikingul,sau daca as fi cu un grup de prieteni pe care ii stiu dintotdeauna,nu cu oameni relativ noi.Daca imi pierd mintile,macar sa fiu in siguranta,ca am vazut cum se poarta cei ce beau prea mult si nu mai stiu ce vorbesc sau ce fac,sa nu regreti a doua zi.
      La noi nu fumeaza nimeni si bine e.Nici eu nu inteleg cu berea,nu inteleg femeile care pot bea cate o halba intreaga,cel putin,cred ca iti trebuie niste antrenament :))
      Vorbareata fusei si eu😀. Te pup si eu,Adriana!

  3. Pingback: Olga | Silving

  4. Hai, multam’!

    Chiar aseara ma intrebam de ce se bea asa de mult in aeroport si in avion. Nu am reusit sa inteleg de ce vrei sa bei si sa mirosi a bere sau a vin timp de 2 ore langa altcineva. Ce sa fac? Sa dau mai mult parfum sa anihilez? Nu pot, ma gandesc cum e sa stea cineva lnaga mine timp de 2 ore, cineva caruia nu-i place parfumul meu…(am patit viceversa si asta – am zis ca mi se face rau in autobuz pana la destinatie)…

    Cat despre comparatia cu casnicia – nu ma bag, habar nu stiu. Dar cred ca se poate gasi ceva mai aplicabil (after all, e celula de baza a societatii!) si pentru mine, de ex…ceva de genul: biologia in scoala…n-am ramas cu nimic din biologie (in afara de numarul de dinti pe care ar trebui sa il am si pe care nu l-am avut niciodata! si faptul ca paianjenii au respiratie pulmonara), a fost plictisitoare (ca orice lucru care nu-ti place) si dureroasa (cand venea timpul de extemporal durea tare rau!)…
    Sau nu. Altfel nu as mai avea ce povesti…

    Incerc sa gasesc un alt exemplu aplicabil si mie si dureaza…daca imi vine ceva in minte, revin…🙂

    PS: iete, am dat si eu in vorbarie…

    • Cred ca in avion se bea de teama zborului,acolo,cumva,sa zic ca mai inteleg nitel,mai amortesti simturile,desi nici eu nu ma dau un vant dupa zbor si totusi nu beau,mai ales barbatii au senzatia ca ei au dreptul asta.E drept,si parfumul e chestie de gust,eu am rau de transport de obicei si orice miros,chiar si parfum,imi poate face rau.
      Mda,mai trebe sa faci si haz,comparatii cred ca ar mai putea fi atatea,numai sa ai cu cine râde.Pana la urma casnicia e mai buna decat tatuajul,ai cu cine râde😀 Si decat biologia😀.
      Multumesc pt.comment,m-am amuzat cu biologia,nici nu mai stiam asta despre paianjenii pe care ii tot gasesc pe la colturile casei,e bine c-ai dat in vorbarie,ca si asa rar incit oamenii la comentat pe aici pe la mine,cum postez mai degraba poze simple🙂
      Revino!🙂 Zi frumoasa!

  5. sa-i spui vinkingului că cititorii tăi sunt inteligenţi şi înţeleg şi sarcasmul şi ironia şi au şi umor.
    dar m-aţi făcut să rad cu comparaţie căsnicie- tatuaj.
    eu am văzut romantism în rândurile tale🙂. desigur, ne-am recunoscut şi pe noi care, după abia 9 ani de când ne cunoaştem şi 6 de căsnicie spunem că parcă am trăit 25 împreună…
    să ne mai spui poveşti de la şcoală🙂.

    • Am sa-i spun,si cu ocazia asta imi confirm si eu.Nu ca aveam mare indoiala,de fapt,altfel n-as fi scris pana la urma😉.
      Pai da,vezi,si tu,dupa atatia ani,stii ce spun.El zice altfel : “dupa un secol de cand suntem impreuna”, sau “dupa muuuuulti ani”, si are o privire anume😀.

      O sa mai spun povesti🙂
      Multi ani inainte si voua!

  6. Din aceleași motive nu mi-aș face nici eu tatuaj:
    1. Nu suport durerea de niciun fel, mă înnebunește, ba chiar în ultima vreme am început să iau analgezice pentru cele mai banale dureri.
    2. Mă plictisesc foarte repede de orice, deci mai devreme sau mai târziu n-aș mai suporta nici tatuajul.
    3. Mă hotărăsc foarte greu, așa că mi-ar lua foarte mult timp să aleg tatuajul potrivit😆 .
    Cât despre celelalte, nu fumez de teamă să nu îmi afecteze sănătatea (am un simț al autoconservării extraodinar😆 ), dar îmi place fumul de țigară, ba chiar pot spune că mă ispitește. Cafeaua nu îmi place, pentru mine e doar o băutură amară și atât. Mai mult, îmi dă stări de rău. Beau rar cappuccino, pentru că păstrează aroma cafelei, dar e muuult mai dulce și plăcut. Alcool beau foarte rar și atunci trebuie să fie ceva dulce, gen vișinată sau lichior. Detest berea, pot să spun că o disprețuiesc chiar. Cred că din cauza aspectului și a mirosului, care pe mine mă duc cu gândul la alte lichide😉 . Apreciez vinul ca băutură (are noblețe), deși nu prea îmi place ca gust, și esențele tari.🙂
    Toate cele bune, Irina!

    • La cata asemanare vad ca exista intre noi-si nu doar de nume- ma intreb : cumva esti si Balanta? Nu de alta,dar zici ca te mai si hotarasti greu.E adevarat,uite un motiv la care nici nu m-am mai gandit,daca ar fi sa iau in calcul un tatuaj.Clar ar trebui sa fie macar 2,tocmai din pricina asta,asa ca,intelept ar fi,mai bine deloc😀 E drept iar,fumul de tigara nu-mi place deloc,insa imi place mirosul de cafea cumva,de boabe.
      Toate cele bune si tie,Irina!🙂

      • Capricorn sunt🙂 . Și mie îmi place mirosul de cafea, nu și gustul. Cafeaua instant mai e cum e, dar cea la ibric e bună doar cu foarte mult lapte și zahăr😆 .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s