Jurnal fără lacăt 2

Astăzi 9 ian.2014…Nu pot să înțeleg cum oamenii își pot trăi zilele și anii fără vorbe.Cum pot pretinde că cineva nu mai există când acel cineva e viu și e aproape,undeva la o răsuflare pământeană.E o infinitate de timp de petrecut mai apoi la o răsuflare…cosmică.

Afară e încă întuneric și plouă.Sau poate e în mine.Dar în mine se va face și ziuă și va apărea și soarele azi sau mâine sau poimâine.În unii oameni nu se face niciodată ziuă și nu văd lumina pierdută,pentru că nici măcar nu întind mâna s-o simtă și s-o știe.

În casa minții mele e neliniște.Gânduri se ciocnesc fără să-și ceară scuze,vorbe se rostesc pereților… cranieni,și atât.Ar vrea să iasă pe ușa buzelor,dar nu vor putea intra pe ușa unei alte case a unei minți întunecate și se vor izbi de zid și-și vor sparge capetele lor firave de gânduri eterice.

În bucătăria aceleiași case a minții se tot coc gânduri însă,la foc mocnit și continuu,dar tot ele se ard și se transformă în cenușă și doar eu le mai știu.

Am învățat că poți fi scos dintr-o lume și o viață cu câteva vorbe virtuale.Că oamenii pe care îi știi literal de o viață te pot da la o parte și să aleagă altă lume a lor,fără tine în ea.Cu ușurința cu care ar alege o gogoașă de vanilie în loc de una cu ciocolată,pentru că în traistă nu au loc pentru două.

Mă gândesc la toate și la același și de fapt aș vrea să nu mă mai gândesc la nimic.Să-mi las gândurile să zboare în loc,ca pe un mănunchi de baloane gri și să ajungă într-o anume curte …Sau poate să le sparg unul după altul și să le arunc rămășițele la containerul orașului.Nu la coșul de gunoi din casă.

Aștept să mă surprindă anul ăsta și altfel…Frumos,plăcut,cum îi șase bine unui an proaspăt și promițător.Ai auzit,anule? De acum încolo numai lucruri frumoase vreau,pe talerul celălalt,ca să echilibrăm balanța din mine.

Sunt recunoscătoare… Peste asta nu pot să sar? Bine,da,sunt recunoscătoare pentru multe,știu.Dar să așteptăm Oscarurile de luna viitoare ca să pot mulțumi cum trebuie pentru tot.Că ziua recunoștinței a trecut.Știu,vorbesc aiurea.Nu sunt deloc recunoscătoare pentru ziua de ieri,Da,sunt recunoscătoare mai mult decât e de spus în cuvinte pentru fiecare zi cu iubiții mei.Cei 4.Frumoși și mândri și luminoși,iubirile și seva vieții mele.

Ce muzică ascult acum…pe cea a ploii.Ca și cea a mării,nu obosește.

Ce filme am mai văzut… Am revăzut “Pe aripile vântului” acum niște zile,că era la televizor.Și “frankly,my dear,I don t give a damn” că l-am mai văzut de vreo duzină de ori.Am să-l mai văd încă de atâtea ori.

gw (imagine din scena mea preferată)

Ce cărți citesc…Am început o carte cumpărată alaltăieri,The thread”,și uite așa mă plimb și eu invizibilă prin Thessaloniki,prin timpuri pe care oricum nu le-aș fi prins,adică pe la 1917.

Citatul la care mă opresc de data asta :Hm,why not… “I will think about it tomorrow”.Că tot vorbeam despre filmul de mai sus.

Planuri pentru viitorul apropiat😮 altă ieșire,mâine,în doi.O plimbare cu țel determinat și un prânz care îmbină utilul cu plăcutul,adică necesitatea de a mânca cu plăcerea unui restaurant bun și a unui timp prețios în doi.

Fotografia : Artificii restante… Dar un foc de artificii nu e niciodată restant,nu? Să vină cu explozia de bucurie,culoare și lumină!

artificii.jpg

De ce l-am intitulat Jurnal fără lacăt (pentru cine nu știe deja).

Reamintit de jurnalul Kadiei (căreia îi spun acum că printre planurile de viitor va fi și trimiterea tablouașului cu bufnițe,pentru că…ce să spun,încă n-am reușit,dar bufnițele își vor lua ele zborul spre ea😉 )

13 thoughts on “Jurnal fără lacăt 2

  1. Cât mai mult timp prețios în doi să fie în 2014 și în anii viitori! E cel mai frumos timp, cel petrecut cu cei pe care-i iubești. Indiferent de …știi tu, contează numai cei pe care-i iubești și respecți, care te iubesc și te respectă, cu care te simți bine. Mai spunem și nu, gata cu da-ul de complezență! Cer senin și soare zîmbăreț îți doresc!🙂

  2. offf, aproape că îmi doresc să aud sunetul ploii decât să tot văd ceaţa asta mută în fiecare dimineaţă. şi mi-ai făcut dor de mare… şi de vise…
    uşi se închi în viaţa noastră pentru a se deschide altele. aşa să te gândeşti draga mea. şi să îţi vezi dragii şi să le mulţumeşti zilnic că îţi sunt. restul… dă-le uitării curând. nu înainte să înveţi ce e de învăţat din asta.
    sigur se va echilibra balanţa acestui an. ai să vezi.

    • Da,din pacate usa care mi s-a inchis mie e prea aproape de mine si inchiderea ei nu deschide alta la fel,niciodata.Sunt pe lume usi care sunt unice,usi de familie,de parinti,de copii…Doar usile prietenilor sunt mai putin unicat,pot spune.In fine.Si nu mereu inveti ceva util,ba pot spune ca puteai trai linistit si fara sa inveti ceva ce mai mult te doare si ai tot dreptul sa te doara.

      Am sa gandesc insa ca de fiecare data cand am trecut prin ceva…greu,la un moment dat mai apoi,in timp,mi s-au intamplat lucruri frumoase,ca doar trebuie sa fie o lege a compensatiei.
      Astept cu interes🙂

  3. Stai linistita, voi primi bufnitele oricand sunt ele pregatite sa-si mute domiciliu!
    Jurnalul tau m-a facut sa zambesc si sa visez. Inteleg ca este dureros sa vezi oamenii din jur alegand altceva sau pe altcineva, dar lumea este plina de oameni interesanti, care merita descoperiti si indragiti. Poate e mai buna o despartire, chiar daca e dureroasa, decat un timp pierdut intr-o relatie unilaterala.

    • Asta e,o relatie unilaterala,se pare… Multumesc Kadia,astept sa apara valul de oameni interesanti si sa ma acopere.
      :)) M-ai facut sa râd cu bufnitele:)) Mersi🙂

  4. Din propria mea experiența pot sa confirm ca, de ori de cate ori ți se închide o usa in fata nasului, se deschide o alta in preajma. Totul este sa fii atent ca sa o vezi. (Asta mi-a spus-o cineva pe net si, pe deasupra, m-a asigurat ca la 50 de ani mai aveam încă o viata de trăit!) Acum as spune ca drumul cel nou e chiar mai frumos decât cel pe care l-ai părăsit.

    • Multumesc Daniel🙂 De incurajare,de vorbe bune si de atentionare sa ma uit dupa usa ailalta care duce la un drum nou🙂
      Totodata imi pare bine pentru drumul tau🙂

  5. Referitor la primul punct, pot pretinde pentru ca pur si simplu nu le mai pasa de persoana respectiva. Chiar daca aceasta e vie, pentru ei a murit. Sau poate nu le e chiar atat de indiferenta, dar orgoliul e mai puternic si se prefac ca nu le mai pasa…
    Iar pentru unii supararea poate tine o viata. Asa sunt ei construiti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s