Amoruri pecetluite

stamp2

-Miruna,ce vrei să te faci când vei fi mare? -Eu, când sunt mare, vreau să fiu ștampilatoare!

Așa răspundea fata,ca la școală,oricui o întreba. Avea o lădiță cu ștampile mov, verzi,albastre și una roz. Cea roz îi era cea mai dragă ,dar nu le ignora pe niciuna și se juca cu ele pe rând. Părinții n-aveau absolut nicio idee ,de unde pasiunea asta neobișnuită a Mirunei. Mai toate fetele de vârsta ei se jucau cu păpuși,nu cu…ștampile ?! Miruna știe însă de unde i se trage: de când avea scarlatină. S-a uitat atunci doctorul la ea pe sub ochelarii cu ramă subțire, a întors-o pe toate părțile, a scos un: hm.. îhî… s-a așezat la birou,a scris repede pe o bucată de hârtie cu unul din pixurile din buzunarul de la piept și a luat mai  apoi o jucărioară fascinantă pe care a trântit-o peste bucata de hârtie neinteligibilă. Satisfacția pe care a văzut-o în ochii lui, combinată așa, cu o indiferență și o superioritate… Deși avea doar vreo 5 anișori, Miruna a fost marcată, de parcă ea ar fi fost ștampilată….

Ce amintire dragă! Femeie în toată firea acum, Miruna își amintește cu nostalgie de începuturi. Acum e funcționară la Poștă și visul ei a devenit realitate. Ștampilează de dimineața până seara și pot să fiu martoră. Am vrut să trimit odată două scrisori. Rând nu era, eram doar eu la ghișeu. M-am bucurat de norocul meu, fiind deja într-o grabă. Am întins scrisorile…nimeni nu mi le-a luat. Miruna ștampila sus, jos și la mijloc, colet după colet. M-am fâțâit de pe un picior pe altul. Nimic. Am tușit. Nici nu cred că m-a auzit în zgomotul de ștampile curgătoare. Care îmi răsunau în cap dublate de ecou în încăperea semi-goală, precum lovituri ritmice de ciocan. Dar ea era transfigurată și auzea doar dulce apă cântătoare. Când a terminat într-un târziu, cu părere de rău parcă, s-a uitat la mine pe sub ochelari: Ce doriți?  Aaaa, două scrisori… Numai douăăă? Par avion? Două ștampile mici, țac-pac, treabă de un minut. În spatele meu era deja un rând impresionant. I-am urat Mirunei o zi bună și mi-a parafat-o cu un mulțumesc plictisit, scrutând coada lungă de nerăbdători prin gaura ghișeului și sperând ,sunt convinsă, că măcar vor avea cât mai multe scrisori.

Cum de-a ajuns Miruna să fie nostalgică tocmai acum, când e femeie măritată și la casa ei? Are oare vreun motiv, când Gelu o răsfață și o alintă de parcă alta ca ea n-ar mai fi pe pământ? Când se uită la ea cu ochi sclipitori și o ia tandru de mână?  Și atunci, pierdută-n ochii lui, ea așteaptă cuvintele magice… de data asta trebuie să vină! Dar Gelu o privește zâmbind tăcut. Ce de zis,nu se-nțelege oare? Sentimentele lui sunt mai presus de cuvinte doar.

Miruna se gândește ce fericită e când ștampilează. Așa o fi să auzi : te iubesc? Nu poate ști, n-a auzit vorbele niciodată. S-a bâlbâit el de vreo două ori neclar.¨Gelu e primul ei bărbat și singurul din viața ei.L-a luat pentru că ochii lui i-au vorbit și nu l-a mai așteptat să deschidă și gura, era deja cam expirată la vârsta ei de aproape 40 de ani, așa cum aveau grijă să-i reamintească toate mătușile. Și n-a făcut rău, că e bun cu ea. Dar are și el un cusur: nu poate spune te iubesc. Astea nu-s vorbe de bărbat .

Miruna sare ca mușcată de o viperă. A găsit! Va face o ștampilă! Una gravată cu magicele cuvinte și Gelu n-o să mai aibă scuză. Nu va vorbi,va ștampila doar. E o nimica toată, un țac-pac mai scurt decât două vorbe prea greu de spus.

Două săptămâni mai târziu,o ștampilă albastră, dreptunghiulară și hotărâtă tronează pe masa din bucătărie.

Miruna e fericită cum nici n-a visat. Gelu ștampilează te iubesc pe faianță, pe frigider, pe calorifer, pe lenjeria de la pat, ba chiar și pe televizor o dată. Miruna, cu un zâmbet mare și uitându-se la palma ei înscrisă, se gândește serios să mai facă o ștampilă roșie: și eu te iubesc. La urma urmei, ce nevoie au de vorbe bâlbâite, când au ștampile la îndemână ?

8 thoughts on “Amoruri pecetluite

  1. Cea mai frumoasa meserie, stampilatoare! Adevar graiesti! Eram deja mare, aveam vreo 20 de ani si mama lucra in Bucuresti, la un minister. Ma duceam acolo de dragul de a mazgali foile cu sute de stampile. :))))

    • Eu cat am fost translator,vreo 2 ani pana sa vin aici, cel mai mult ma bucuram la final,cand puneam stampila cu numele meu😉

      Iar cea cu posta,din scrierea mea,e reala, din vacanta de vara cand am fost sa trimit niste coliere😀

      Asa ca da, niste stampile fac viata mai interesanta,haha.

  2. Eu, după ce mi-am făcut ştampila de PFA, mi-am ştampilat tot chitanţieru’, toanta de mine, din exaltare, negândind că dacă îl voi pierde, îl poate folosi cineva în numele meu; adevărul e că mi-ar plăcea să ştampilez de dimineaţă până seara, să dorm un pic şi-apoi s-o iau iară de la capăt.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s