O iubire de-un zâmbet

leafs002

E 11.20. La ora asta trebuia sa fiu la școală, să-mi iau fata cea mare. Înghesui ultimele farfurii în mașina de spălat vase, pun storcătorul de fructe la uscat- da, diminețile nu-s la fel fără un suc parfumat de mere- și ultimul teanc de rufe la spălat – profit de soarele cu dinți de afară,trag de ultimele lui raze,le storc bine de toată caldura câtă a mai rămas în ele,pentru că mirosul proaspăt de rufe zvântate afară pe frânghie e ca și cel de carte nouă, te simți mai ușor și mai deștept când dormi în lenjerie de pat cu parfum de iarbă și cer, iar hainele-ți ridică aripi minuscule din umeri și mergi mai sprințar, ca și cum următorul pas ar fi deja în zbor.

Am timp să mestec un pătrățel de ciocolată neagră,fără grabă- ciocolata nu se mănâncă niciodată în grabă, altfel ai pierdut o întreagă senzație culinară- dar n-am timp să mă schimb. Pantaloni de trening gri, cine mai stă acum să se uite, școala e la o aruncătură de băț și o plimbare scurtă dar magică printr-un parc care ne desparte. Și care nu de multe ori e gol. Un hanorac gri încheiat în grabă, un ochi mai lung  în oglindă- hm, e chiar ok!  îmi răspunde oglinda ,îi arunc inapoi un zâmbet de mulțumire și ies în pripă.

Toamna se ține după mine, îmi mai aruncă câte o frunză la picioare,dar nu mă poate opri din grabă și trec peste frunze cu pași repezi. Din partea opusă se apropie cineva vorbind la telefon, pare preocupat de conversație. Uite, nici el n-are timp de toamnă, îmi zic, și ne apropiem să trecem unul pe lângă altul. Și atunci – el îmi zâmbește. Mi-a auzit gândul ? Imposibil. În ureche trebuie să-i răsune vocea interlocutorului, nu gândul meu mut. Un zâmbet frumos, deschis, secunde de senin, de parcă n-am fi fost doi( tineri și frumoși încă) necunoscuți în treacăt. Pașii nu s-au oprit, dar timpul da, un moment. Un zâmbet mai încăpățânat decât graba.

Într-un timp suspendat, două zâmbete s-au îndrăgostit. Atât.

Și știți ce?  Viața împarte zâmbete chiar și atunci ești în pantaloni de trening gri. Și toamna e frumoasă ,pentru că nu-i ca vara. Un surâs de octombrie are mai multă culoare decât unul verde,de vară, Vara până și soarele zâmbește. Toamna ascunde zâmbete în coji de nuci dar sunt esențe de zâmbete.

Dacă aș fi plecat mai devreme, la timp, n-aș fi știut că… N-aș fi știut. Ce înseamnă la timp? La care timp?

Relativitate.

La școală, fiică-mea nici măcar n-avea nici o grabă, voia să se ducă la o colegă acasă, care mai întârzia  că era de serviciu. Am lăsat-o. M-am întors fără grabă. Acolo unde timpul se suspendase mai devreme, se jucau două veverițe. De data asta m-am oprit să mă uit la ele încântată .De data asta aveam timp. Am decretat locul acela din parc drept locul zâmbetelor. Nimeni nu știe. Dar poate alte zâmbete se vor mai îndrăgosti acolo.

Și nu, nu cred că mi-am înșelat vikingul cu un zâmbet. În apărarea mea, nu eu am început,dar m-am complăcut. Dacă- mi pare rău,onorată instanță ? Cu siguranță nu. Daca am iubi mai des preț de un zâmbet și atât, ce magie!

7 thoughts on “O iubire de-un zâmbet

  1. Pingback: Turquoise… and Johnny Logan / + later review of concert / “Hold me now!”- and he did! EN/ RO | SILVING

  2. wow, randurile astea mi au mers la … zambet si dincolo de el. cata tinerete, cata culoare si cata toamna in cuvintele tale! se pare ca seara asta este pentru a te descoperi pe tine . doar te am mai citit. dar niciodata ca pana acum🙂. foarte frumos si sensibil scrii.

    • 🙂 Multumesc Vavaly.Tocmai ce eram intr-un moment asa,mai trist sa zic,intrebandu-ma la ce mai scriu pe blog,pe superblog… da, eu am si momente din astea. Si tocmai ce gandeam si eu,precum babuta din filmul “Under the tuscan sun”,pe care tocmai l-am revazut in seara asta, ca-mi trebuie un semn,sa mai continui ori ba. Babuta si-a primit semnul, uite ca si tu esti semnul meu🙂 Multumesc,again.

      • cu totii cred ca avem momente din astea. dar uite ca si in lumea virtualului, plutind prin real, sufletele se cheama si se ating. altfel nu mi explic. ma bucur nespus ca am fost un semn bun. important e sa scriem pentru noi, dincolo de restul satisfactiilor. Cred ca mi ar placea filmul, sau poate l am si vazut…

      • Eu l-am vazut acum vreo 2 ani,mi-a placut.Cartea n-am putut s-o termin,e plictisitoare,si filmul e imbunatatit,sa zic asa,cu niste italieni chipesi,peisaje,etc. Acum l-am vazut,imi doream sa-l revad,mil-au dat iar la tv, si de data asta nu mi-a mai placut asa mult,mi s-a parut siropos.Oi fi crescut,cum s-ar zice,sau am trecut de perioada aia.
        Da,ca sa vezi,sufletele interactioneaza si virtual,de ce nu,s-au adaptat si ele la lumea asta😀

  3. Ah, cat de mult imi place povestea acestui zambet, acestor zambete de o clipa! Ai avut dreptate, aici zboara gandul…
    Irina, tu scrii atat de bine, atat de frumos! Nu lasa timpul sa iti ingroape gandurile si trairile! Scrie, Irina, scrie!!!

    • Vienela,e drept,nici nu stiu daca e timpul care trece peste trairi sau pensula.Inainte cum prindeam un moment,scriam.Acum,cum prind un moment,amestec culori pe hartie.
      Multumesc🙂. Tocmai ce am insirat cateva cuvinte rimate inspirate de o furnica ce urca pe panza ce-o pictam,poate iese o poezie macar😀. Si asta o fi secretul,sa imbin scrisul cu pensula,asta o fi vrut sa-mi zica furnica?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s