Roza și o dimineață

rozac3Rozica! Rozica! Ro-zi-ca! În urale și ovații, Roza noastră se întinde cât poate, se ridică pe vârfuri s-o vadă toată lumea, face din mână în dreapta și în stânga… și dă cu capul de tăblia patului. Veioza de pe noptieră,lovită cu palma, cade pe podea în cioburi mari.Rozica se trezește buimacă. Unde s-a evaporat mulțimea care o aplauda frenetic? Își freacă creștetul capului și părul i se ridică vâlvoi. Un cintezoi ciripește de mama-focului pe pervaz și se uită la ea curios.Dacă n-ar ști mai bine, Roza ar crede că surâde în colțul ciocului, dar cine a mai văzut cintezoi să râdă? Îl alungă cu mâna ca pe o părere și pasărea își ia zborul în dorul lelii. Soarele îi bate în iriși cu impertinență și cu ochii mijiți Rozica bâjbâie cu talpa piciorului după vreun papuc din blană de leopard mov. Victorioasă se afundă în ei și pășește cu grijă ca să nu se taie cumva în vreo bucată de sticlă din veioza de Murano. La naiba, și-am mai dat și-o grămadă de bani pe ea, că făcea atmosfera romantică ! își zice înciudată și încearcă să potrivească împreună două bucați mai mari.

 Inima mi-ai spart
Când la fund te-ai dat…

Îi ies involuntar două rime ,aruncă sticlele la gunoi și se întoarce cu aspiratorul.Rămășițe mari și mici ale veiozei dispar în gura furtunului și se opresc în punga de sub carcasa roșie,laolaltă cu lacrimile deja uscate de două săptămâni în urmă și cu fluturi morți adunați de prin colțurile apartamentului.Aia care mai reușiseră să-i iasă din stomac pe nas,pe gură,dar buimaci lovindu-se cu capetele de pereți și de ferestrele închise.

Eliberată de stresul cioburilor de sticlă,în neglijeul negru cu Betty Boop țuguindu-și buzele roz pe sânul ei drept, Rozica deschide laptop-ul să vadă ce s-a mai întâmplat cât timp ea a dormit .Că mai sunt și diferențe de fus orar și unii se trezesc cu noaptea in cap să activeze pe site-ul sufletelor pierdute. Făcea și ea așa înainte de a se apuca de citit poezie până în miezul nopții. Poetul Virgil e creativ ce n-a văzut, deja o poezie se lăfăie pe peretele lui și încă trei cu dedicație pentru Miruna,aparent juna posesoare a minților lui artistice în prezent. Ieri era Cerasela, pufnește Rozica și citește cu dispreț printre rânduri.

Miruna
Cu fața ca luna
Strălucitoare
O,dragoste mare!

Un like matinal de la Miruna presărat cu niște inimioare și un omuleț îmbujorat. Dedesubt o poză cu trandafiri roșii înrourați și alte versuri în stil caligrafic :

Trandafirii îndrăgesc
Dar pe tine te iubesc

Miruna comentează entuziasmată : Cum de-ai știut că-s florile mele preferate ??

Mda,că era și greu… comentează și Rozica noastră în taină. Își suflecă mânecile invizibile și scrie pe peretele poetului :

Cel ce caută nu știe
Rătăcit, mereu grăbit
C-are inima pustie
Și tot caută,orbit.

Hai,că bine a ieșit! mai citește o dată și apasă mulțumită Enter…

Partea a II-a Roza visează razbunare

Partea I Roza sau viața ca o poezie în nopți cu muze se scrie

12 thoughts on “Roza și o dimineață

  1. Bieta Rozica, ce mai indura in somn! Parca ar fi baiatul meu, care noapte de noapte viseaza cate ceva intereesant si da din maini, din picioare, vorbeste, rade, ba chir tranteste la pamant obictele aflate in apropiere. Nu compune poezii, dar se amuza citindu-le pe ale Rozicai. :))))

  2. Pingback: Rozica sau viața ca o poezie în nopți cu muze se scrie, sau parfumul noului | SILVING

  3. Pingback: Rozica visează răzbunare | SILVING

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s