(8 )Martie

martie

Se trezise cu un căscat care i-a întins toate maxilarele de ai fi putut crede că acum i se fisurează fălcile pline, te așteptai să pocnească precum pepenele prea copt. Minune însă, au rămas la locul lor,rotofeie și netede și elastice,cu siguranță.Ca parcă a se asigura el însuși că îl țin fălcile sau poate pentru a face în ciudă unui observator nevăzut ca mine,a mai trosnit o dată din ele,și mai abitir.Clar sunt elastice! Mulțumit de voinicia sa,întinse un picior în pijama albastră cu dungulițe portocalii.Căuta un papuc care nu se lăsa găsit.Al naibii,acu și-a găsit să se joace de-a v-ați ascunsa!

Ieși papucule,de sub pat/ Ieși papucule,ieși/ Să mănînci și tu cireși / Ieși papucule,ieși! Mormăia pe jumătate amuzat,pe cealaltă jumătate indignat vorbele copilăriei sale,pe care le auzise de la mama sa când și atunci își cauta papucii ascunși pe sub mijloc de pat. Atunci însă funcționa,papucii ieșeau ca prin minune și i se așezau direct în picioarele grăsuțe.Acum degeaba,papucii se încăpățânau să rămână undeva departe de talpa lui mare și dolofană.Se întinse mai mult,iar piciorul se mișca acum precum un detector de metale în toate părțile.

 Filuca! Ieși din pieptul lui un strigăt de ajutor.Nimic însă.Unde o fi femeia asta? Cu piciorul atârnat în josul patului,cu celălalt crăcanat încă sub lenjeria de bumbac apretată,cu delfini și cai de mare bălăcindu-se într-o apă tulbure,căci culorile se șterseseră de atâta purtat ,spălat și apretat,rămăsese într-o poziție suspendată și meditativă. Ce bine că o avea pe Filuca! Sigur e în bucătărie și îi face cafeluța,mai sfârâie și omleta cu șuncă pe aragaz,normal că nu-l aude. Ea mereu se trezește prima și iese tiptil din dormitor,să nu îi deranjeze sforăitul de bariton.Că așa-s femeile,finuțe și atente,le place să-și răsfețe jumătățile.Numai alaltăieri poftise el la sărmăluțe.Nici nu deschisese bine gura să-și spună fantezia culinară,că Filuca și-a scos bigudiurile mari și roșii,și-a luat o haină peste rochia de casă și a plecat încrețită la piață după varză murată.Seara miroasea a sarmale din scara blocului,de a trebuit să-i invite și pe vecinii de palier ,mai ales că s-au oferit să aducă țuica.Dar când s-a rupt balamaua la masca de gunoi! Ce sprintenă! A coborît Filuca repejor pe treptele celor 6 etaje-că liftul nu mergea de vreo 2 zile,dar lasă că e bine așa,îi ține silueta zveltă că așa-i frumoasă femeia! Iar lui ce-i pasă,că oricum n-ar fi ieșit din casă pe frigul ăla.Și atunci,să nu-l deranjeze pe el de la meci! Mai e și așa de înțelegătoare,numai din privirea lui și-a dat seama că nu e momentul să fie deranjat de un gunoi și o balama,ce dacă miroase,deschide geamul! Uite așa,auzi și tu un ciripit de mierlă,vine primăvara, măi nevastă! Cică în weekend or fi vreo 13 grade, ies cu băieții la o tablă jos pe bancă! A reparat Filuca și balamaua,nici n-a fost greu! Noroc cu el însă,că a înșurubat până la capăt după meci,că ea,deh,tot femeie,nepricepută.Dar a lăsat-o pe ea să fixeze balamaua de la debara,ca să învețe.Că ce-ar face dacă el nu e acasă ? Trebuie să știe să se descurce și singură.

Filucaa! Al doilea picior iese de sub plapuma cu temă marină.Ăsta se înfige într-un papuc moale.E și el acum în ambele picioare,dar celălalt papuc tot nu apare.Cu un picior desculț mai face trei pași și apasă puternic pe clanța ușii care se lipește speriată la perete.Liniște.Își aude pașii târșâiți pe gresia cu flori de trandafir roz.Nările caută avide mirosul de cafea,dar în aer mai stăruie vag doar mirosul de varză fiartă de la sarmalele de deunăzi.Ușa de la bucătărie se dă și ea intimidată la o parte.Fereastra e deschisă, se aude ciripit de vrăbii vesele și în bucătărie e aromă curată de primăvară.Pe masă e un castron cu ouă sparte,pe aragaz e un ibric cu cafea și apă.Pe frigider e un bilet scris la repezeală : Poți să te descurci și singur!Ai avut dreptate, a venit primăvara!

10 thoughts on “(8 )Martie

  1. Știi, ce simplu pare…Și chiar este. doar a venit primăvara! La mulți ani Irina, să fii iubită și fericită!🙂

  2. Eu chiar ma simt mai usoara de cand am renuntat la colantii pe care ii purtam pe sub blugi si la geaca groasa, plina cu puf de nu stiu ce animal. :))
    Ai adus primavara intr-un mod atat de simpatic si neasteptat. Sa te bucuri de ea! La multi ani, Irina!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s