Parfum de struguri albaștri


Masina gonea pe sosea si parul auriu al Felipei flutura in vântul cald.E ca-ntr-un uscator de haine,îi trecuse prin cap,abia astepta toamna adevarata,cu racoare si seri reci si nu acest început de septembrie care era înca o prelungire a verii incinse.Plecase la drum dupa ce reusise sa-si bifeze tot ce mai era in agenda,încât sa pastreze  un gol de o saptamâna macar pentru o vacanta pe care simtea ca daca n-o va lua,avea sa-i explodeze capul.De data asta,vacanta a fost cumva impusa, parintii sai aveau de gând sa vânda casa in care locuisera zeci de ani, casa copilariei ei.Nu mai erau în stare sa se îngrijeasca de pamânt,de livada, de vita-de-vie întinsa pe hectare întregi. Nu se putea spune ca nu se desparteau fara parere de rau,însa luau lucrurile asa cum veneau,la timpul lor.Se bucurau în schimb sa-si revada fata ,trecuse multa vreme de ultima data când le calcase pragul,era mereu prinsa în tot felul de activitati solicitante.Si sa strabata cei  aproape 800 de km distanta care-i despartea,era destul de dificil în cazul asta.Acum era însa pe drum înpre ei,si avea sa soseasca in vreo câteva ore.Peisajul îi devenea deja familiar Felipei,si simtea pe masura ce se apropia bucuria întoarcerii acasa,in casa copilariei. Poate ca era ultima data când avea sa-i mai calce piciorul pe acolo… si mâinile sa-i mai fure din ciorchinii însirati in vita-de-vie ,sa încerce sa-i numere cât mai multi,desigur renuntând la jocul asta mai înainte de a ajunge macar la sfertul podgoriei.În familia lor era ceva obisnuit sa se manânce struguri când era vremea lor,dimineata lânga cana de cafea, la amiaza, seara, oricând ,nu era niciodata prea mult.Si Felipei îi placeau la nebunie,îi mânca în loc de bomboane,îi spargea în gura cu deliciu, îi înghitea cu tot cu samburi,cu coaja, într-un ritm devorator,era în stare sa dea gata kilograme de struguri zilnic.Asta când era copil. Acum nu-i mai gasea pe cei cu gustul autentic,gust de natura si nu de plastic,asa ca rareori îsi mai cumpara câte unul când nu se putea abtine sa-i priveasca, de pofta,îsi zicea, desi regreta de fiecare data apoi,pentru ca nu regasea niciodata gustul stiut .Si nu doar atât, dar nici macar parfumul lor,asta era pierdut cu desavârsire,de parca ar fi fost bile pictate si nu fructe de toamna, aromate.Nici nu-si putea închipui ce fel de must ar fi iesit din ei ,desi stia bine ca cei din supermarket nu-s folositi la vin,erau doar pentru consumul bietilor muritori care habar n-aveau care-i gustul unei boabe de strugure autentic,crescut din pamânt natural,îngrijit cu multa iubire si savurat pe îndelete,sa simti ca-ti explodeaza în gura senzatii mereu proaspete,in boabele nenumarate.

Prin liceu, podgoria devenise loc de furisat si de întâlniri tainice cu Andreas,baiatul vecinilor,frumusel si sportiv, înalt si cu ochi de un gri albastru,precum un soi de strugure de care Felipa chiar nu-si mai amintea acum cum se cheama, avea un gol în minte. Trecuse atâta timp,ca nici denumirile banale nu si le mai amintea,desi altadata le visa,atât de des le auzea,însa stia ca denumirea asta era suficient de des întâlnita macar pe sticlele de vin pe care le mai vedea prin restaurante când mai avea câte o întâlnire legata de serviciu.  Zâmbi la imaginile noptilor furate la adapostul vitei-de-vie.Era prima ei iubire,erau atât de copii si de naivi, îsi faceau planuri de viitor si mâncau struguri unul în bratele celuilalt,si le pareau si mai deliciosi, coplesiti de parfumul dulce- racoritor raspândit  prin fiecare por al podgoriei. Ca-n filmele de epoca medievala, cu mese bogate si ciorchini de struguri împrastiati din abundenta pe masa,din care barbatii muscau cu salbaticie si femeile cu senzualitate,cu priviri furate deghizate dupa fructele albastre.Era primul gust al iubirii, atât de voluptos  pe cât îl puteau simti la acea vârsta.Ce-o mai face Andreas? Au trecut ani,prea multi ,au ramas amintirile inocentei ascunse in podgorie, aveau sa se înstraineze odata cu vânzarea casei,s-ar pierde pe undeva,nu le-ar mai gasi,nu le-ar mai recunoaste,n-ar mai avea acces la ele.I-ar ramâne doar în minte, si poate ca ar fi uitat deja de ele,daca n-ar fi fost acum pe drumul regasirii lor.

Cele doua ore ramase s-au scurs fara bagare de seama,si Felipa statea deja in holul casei parintesti,trecuse deja prin toate bratele mari si mici,viguroase sau firave, ale familiei adunate de peste tot,matusi,unchi,nepoti,toti voiau s-o revada la cât de rar îi vizita, mai ales ca se aflau aproape unii de ceilalti.I-au smuls bagajele din mâini, i-au facut complimente,arata bine, parca mai slabise putin, dar cum de arata de parca timpul n-ar fi trecut si peste ea, vorbe multe,entuziasm,o invitatie pe terasa gradinii, la cina si un nelipsit pahar de vin rosu din strugurii lor,întunecat ca noaptea si parfumat ca o seara de toamna ,cu miros amestecat de frunze uscate, vita-de-vie,cativa trandafiri ramasi nescuturati si crizanteme albastre.Un vin care sa-ti dezlege limba,sa-ti alunge departe gândurile din minte si sa  te îndemne la nebunii, reflecta Felipa si mai lua câte o gura din pahar, obosita deja de lunga calatorie.

O sa adorm la masa, le-a declarat, va trebui sa ma carati in pat.

Sa vedem cine se va încumeta,râsera ceilalti, bine dispusi deja de vinul ce începea sa le curga prin vene.Poate ca vom adormi cu totii, rau n-ar fi,e minunat afara, doar ca ne-am trezi cu gâturile întepenite,comenta unul dintre ei, si iar râsete.

O sa ma încumet eu, s-a auzit o voce masculine si înca neidentificata de Felipa.

Andreas, ai ajuns în sfarsit! Ne scuzi,te-am fi asteptat  poate , de când ai zis ca mai întârzii, dar Felipei îi era prea foame dupa atâta drum ,spuse mama ei, ia loc te rog!

  Felipa se uita in directia vocii de parca însasi masa ar fi vorbit, si poate ca nici asta n-ar fi avut un asa efect asupra ei. Andreas, i se rostogolea acelasi cuvânt in minte, ca o veverita ce se învârtea pe caruselul ala mic si ridicol si nu ajungea nicaieri.I s-a parut ca nu recunoaste nici chipul,nici vocea, în semi-întuneric, sau poate inconstient nu voia sa le recunoasca,nu putea fi  el, si totusi cine altcineva ,ba da, putea fi oricine,un prieten nou al parintilor ei… Care sa semene atât de bine cu Andreas al ei de odinioara,îi recunostea umbra,i-o stia pe de rost din serile petrecute împreuna la taifas cu strugurii,acum un car de ani.Andreas a facut miscarea de a o îmbratisa,si in lumina i-a vazut chipul,nu mai era nicio îndoiala.S-a simtit strânsa de bratele lui parca si mai puternice decât si le amintea.Era moale ca o tulpina de floare, dar putea da vina pe oboseala si pe vinul prea tare si irezistibil.Pinot noir, ochii lui, asta era,a strafulgerat-o numele sortimentului de care nu-si putea aminti.

N-a mai stiut când s-a scurs seara,se facuse miezul noptii,capul i se învârtea de somn si de un sentiment nedescifrat,de parca avea iar 16 ani,parfumul din aer era acelasi,neschimbat in toti acesti ani.Poate ca nici nu trecusera, poate ca a fost ieri,si acum era azi, o alta zi cu Andreas, mâine de dimineata s-ar fi trezit sa mearga la liceu,sa-si puna uniforma,sa-si împleteasca codite,sa manânce struguri la micul dejun lânga pâinea cu unt si cana de ceai. Schimbase destule vorbe cu Andreas, cât sa-nteleaga ca nu mai statea de mult acolo, acum se afla si el intr-o vacanta dupa multi ani in tara ,avea sa se întoarca înapoi in Argentina,unde locuia,muncea,traia.Argentina, auzise ca-n vis, odata cu toata discutia ce-i parea ireala.La capatul pamântului,ce mirare sa ne fi întâlnit iar aici,acum, ar fi putut atât de bine sa nu mai fie niciodata, ne-am întâlnit ca-ntr-o gaura de ac, neprevazute ne mai sunt drumurilegânduri de-a valma. Nu stia nimic de Argentina,decât ca trebuie sa fie o tara tare pasionala,probabil danseaza tango pe strazi,ce minunat trebuie sa fie,strazi cu parfum de tango… Asa e? gândul o lua înainte,dadu buzna afara.

Asa e ce? Se uita Andreas la ea .

  Tangoul, se danseaza pe strazi? De câte ori l-ai dansat,e atât de senzual precum pare?

  Poti sa afli singura,chiar acum,am la mine cateva cd-uri ,ei bine, la casa parintilor mei, dar la ora asta dorm neîntorsi.Te invit la un tango?

Felipa a vrut sa le spuna celorlalti ca dispare doar câteva minute, dar erau prea absorbiti fiecare in discutiile lor si o lasasera in pace de când ea fusese acaparata de Andreas.Sau invers.Iar vinul deja era prea mult ca sa mai observe cineva ceva. Asa ca s-a lasat condusa de el prin vita-de-vie,ca altadata.Uite si locul unde se întâlneau,ce straniu pare totul,parca e ea si totusi nu e,parca era o boaba de strugure pe un ciorchin si se uita la ea ca la un film.Un strugure la cinema,pufneste în râs si Andreas vrea sa stie si el ce o amuza.Nimic, ïi raspunde, si ajung la el.

Noaptea e înca calda,desi mai racoroasa putin,casa e luminata obscur, un tango îndraznet taie aerul,  îl rasuceste,aerul  are papion si se învârte in jurul muzicii.

Dou brate o prind si ea se încurca in pasi.E obosita si picioarele n-o asculta,desi inima vrea,si înca ce ar vrea.Parfumul de struguri razbate pâna la ea,dulce-acrisor,are 16 ani si e in bratele lui Andreas.Aerul e comprimat intr-o capsula în coaja de strugure, si ei doi danseaza tango înauntru, suspendati deasupra noptii, nu ca-n vremurile cu aroma de vin vechi, ci ca-n vremuri cu parfum de vin nou si bun, reinventat cu o aroma si mai puternica.

    ©Silving

   

 

7 thoughts on “Parfum de struguri albaștri

  1. Pingback: Întoarcere în timp – III | innerspacejournal

  2. Frumoasa poveste! Am dat de ea de ieri dar s-au intamplat multe, printre altele si ca am ramas fara curent electric cateva ore, si n-am reusit s-o citesc. Am tinut s-o fac si nu-mi pare rau🙂
    Parca am vizionat un film…
    Happy Weekend iti doresc!

  3. Pingback: Cu strugurii pe Google | Silving

  4. Pingback: Parfum de vin / În așteptarea ta | Silving

  5. Am simţit parfumul strugurilor albaştri. in care vibrează frumuseţea toamnelor bogate, veselia oamenilor cu prilejul unor revederi după perioade îndelungate, retrăirile unor momente apuse, dar de neuitat,retrăiri ce ne transpun într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, nostalgii, nostalgii, frumoase nostalgii !!! Victoria et veritas

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s