Te-am prins,cotofano!

Ieri m-am apucat ca de atâtea alte dati sa fac pâinicile mele obisnuite. As fi zis ca de acum am experienta suficienta cu ele,dar s-a intâmplat sa uit tocmai ingredientul principal.Drojdia adica. E prima data când se intâmpla in cariera mea de bucatareasa amatoare,dar daca n’ar fi fost,nu s-ar fi povestit pozat.Pentru ca desigur asa-zisele pâinici -coapte sub ochii mei nedumeriti si intrebatori de ce nu cresc in loc sa scada in tava- au ajuns dupa ce s-a lamurit misterul, tarziu in seara, in ograda. E drept ca m-am indoit ca vreo pasare va gasi apetisante niste turte,ba chiar imi imaginam ca ma voi trezi a doua zi si voi gasi pasari lesinate cu mic,cu mare. Dar in loc am gasit cu bucurie doua cotofane. Din care a mai stat la pozat doar una, si asta prin geam. Cum cred ca ma vedea cu coada ochiului, a imbucat cu mare graba niste bucatele si a zburat sa-si faca digestia pe casa vecinului.Mai apoi am prins si una pe casa noastra,uitându-se cu jind la turtele de jos. Cum se vede, totul e bine când se termina cu bine. Cotofana satula, eu cu poza la arhiva si in plus, aseara nici nu ne era foame cu adevarat ,asa ca nu ne-am mai imbuibat doar de placerea painilor calde.

This slideshow requires JavaScript.

Pentru Daniel,care ma intreba recent de cotofane.

2 thoughts on “Te-am prins,cotofano!

  1. De-acum cred că te poţi aştepta la vizite mai dese🙂 Am şi eu o istorioară. În primul an când am început să lucrez la biblioteca de aici, av avut odată un program cu teatru pt copii. După spectacol l-am invitat pe cel care venise să susţină programul, la nişte plăcinte calde, aduse de acasă şi făcute de fosta mea soţie. Omul a fost atât de încântat că a răspândit vestea despre cât de bine a fost tratat pe la toate celelalte filiale din comună. Partea mai… “dificilă” a fost că în următorii ani a insistat să vină iarăşi la biblioteca din sătucul nostru şi nu s-a lăsat până nu l-am mai programat odată, în ciuda preţului mai ridicat al showului său, în comparaţie cu cel al altor realizatori de programe. Acum nu ştiu care postulat a fost valabil aici: “Bine gândit, rău izbutit” sau “Totul e bine când se termină cu bine”?…

    • Totul e bine cand se termina cu bine, e mai optimistic asa😉 Si apoi, omului i-a placut, e partea plina a paharului🙂 partea care ramane de obicei si dupa trecerea timpului, in amintire,nu? Aa, sper sa nu uit drojdia iara,totusi,doar ca sa atrag cotofanele😀 Bine ar fi sa vina de placere ;

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s